Începutul toamnei…la bunici

Cu obrajii lipiți de geam și cu degetul desenând cerculețe pe aburul de pe sticlă, cu haine groase vopsite cu frunze de nuc, cu puf de gutui înșirat pe tricou, cu prune zemoase-n ciaun la bunica, cu funii de ceapă atârnând la uscat în șopron și porum arucat în pătul, cu izvor de must în teasc…cam așa arăta începutul de toamnă…la bunici.

Și ultimele raze de soare erau la noi în bătătură prilej de bucurie, căci buna ardea oțâr de pită în sobă și descânta magiunului de prune până când aista se-ngroșa în ciaun și se lipea de linguroiul de lemn. Atunci sărbătoream minuna: întingând magiunu pe pâine, să-l gustăm și, mai apoi,  îl lăsam la păstrare, în beci.

Culegeam, cu bunul, ultimele flori pentru ceai, și-adunam mere pădurețe de rachiu pentru frecție. Culegem și ultimii struguri și-i atârnam și pe dânșii prin beci, să avem d-ale gurii în iarnă.

Și seara învățam cu buna să țes și să împletes cocleți la ciorapii de lână. Și dădeam firul gros și aspru, vopsit cu zeamă de nuc, peste andrele, și împleteam până când ochii mă dureau de la atâta fum de lampă.

A doua zi o luam iar de la capăt, căci, la sat timpul nu stă în loc și „trebuie să trudești ca să ai d-ale gurii la iarnă”!

Advertisements

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: