La sat, pe-nserate!

Când eram de-o şchioapă, vacanţa era la mămaia, departe de temele de vacanţă, de învăţătorul dur, de betoane şi “Ţară, ţară vrem ostaşi” din jurul blocului. Era mai mult decât puteam visa şi nu aveam nevoie de altceva. Creşteam cu mâncare din grădină gătită taman din viul nopţii de bunica grijulie. Mâncam numai la masa de lemn din bătătură, iar pe-nserate ne-așezam pe bușteni la taclale. Acum făceam planuri pentru a doua zi, se împărțeau sarcinile, se ascuțeau secerile și coasa, iar câinele lătra de mama focului când auzea vrăbiile venite la furat de grâne. 

Tot pe-nserate prindeam fluturi de noapte atrași și ei de mirosul reginei nopții și ascultam simfonia greierilor de vie. Se-ntreceau în vocalize care mai de care, în timp ce motanul încerca să vâneze moliile atrase de lumina felinarului. Mă cuibăream în pietrele încinse de pe scară și îmi clăteam picioarele cu apă de ploaie, încălzită și ea de un soare mult prea arzător în timpul zilei. Rareori mă ștergeam de apă și o luam la fugă pe scări, lăsând în urma mea dâre de lăbuțe de copil pe scara prăfuită.

Când eram premenită de culcare mai ieșeam o dată pe scară și tare m-amuzam când umbra mi se lungea când mă depărtam sau m-apropiam de felinar. De data asta piguleam stele cu arătătorul, le măsuram între degetele butucănoase.

Și  ce-mi plăcea mirosul acela tomnatic cu-amestec de murături, de pătlăgele coapte, de puf de piersici, de dulceața poamelor coapte, de praf din bătătură, de struguri proaspăt pârguiți! Era aroma ce-o simțeam doar când eram copil de țară…la oraș totul s-a schimbat, deşi parcă simt şi-acum un pic din izul acela de pătlăgele rostogolite în ceaun şi de vinete fripte pe grătar…se simte că e toamnă…pe-nserate.

Advertisements

Tags: , , , , , , , , , ,

3 responses to “La sat, pe-nserate!”

  1. Adriana says :

    …am un nod in gât după aceste randuri, că as fugi hăt departe, să mai simt măcar o dată tot ce spui tu aici. Dar am devenit comodă, prea comodă. Te imbrăţişez, filă din povestea oricărui om ce simte româneşte. Să mă ierţi pentru lipsa mea. Am avut o vară ciudată..

  2. Dan says :

    Dorul de zilele vacanţelor copilăriei petrecute în marea lor majoritate în satul bunicilor dinspre mamă (că ăia dinspre tată erau nişte orăşeni acriţi şi sclifosiţi) m-au determinat şi pe mine să renunţ la “traiul” de la oraş şi să mă mut la ţară. Retrăiesc acum, deşi văd totul cu alţi “ochi”, multe din lucrurile care mă bucurau atunci.

  3. Vienela says :

    Toate aceste descrieri imi sunt cunoscute mai mult din imaginatie decat din alta parte, caci nu am avut bunici la tara. In rarele ocazii in care am ajuns prin asemenea locuri de poveste mi-am simtit sufletul de copil sfasiat, caci nu intelegeam de ce parintii mei continuau sa spuna ca la oras, la bloc, este mult mai bine si mai frumos decat pe ulitele pline de praf sau de noroi…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: