O zi cu idei creative

Se spune că practica e mama învăţăturii, că internshipul oferă greutate unui CV mai mult gol, dar ce te faci când entuziasmul începerii unui internship dispare atunci când te trezeşti ca scavul pe plantaţie alături de alţii (vreo doisprezece sau mai mulţi?) ca tine care au venit şi ei să pună-n practică cunoștințele dobândite în anii de studiu? Unde mai pui că spaţiul destinat internilor e ca o cutie plină cu sardine. 

Sursă foto: http://www.pbs.org/

Sursă foto: http://www.pbs.org/

În unele companii internii neplătiţi înlocuiesc angajaţii şi gândesc, în locul lor, idei creative, spamează Facebook-ul cu fel de fel concursuri la care nu ar participa nici măcar ei, le dau mură-n gură angajaţilor care doar “copy-paste” şi oferă feedback de tipul “nu diacritice”, deşi eşti intern într-o companie de comunicare&P.R.. Caşti ochii de surprindere şi mirare: “cine a mai pomenit comunicator profi fără diacritice?” Oare ei mănâncă sârmă sau sarma? Asta-i exemplul clasic din facultate.

Instructajul pe care îl primeşti este “intreabă-i pe colegii tăi!”. Afli mai multe lucruri despre ce trebuie să faci dintr-un document ataşat pe un cont de gmail, căci niciun reprezentant al companiei nu binevoieşte să facă “wellcomeul”, nu primeşti nici macar datele de contact ale angajaţilor cu care vei dialoga pe mail pentru trimiterea task-urile rezolvate. Intuieşti adresa de e-mail după ce ai dibuit pe internet prenume.nume@cevacevreisaterminicatmairepedesisaplecinaibii.ro, iar numele îl ştii pentru că ai reţinut câte un nume rostit la prima convorbire telefonică, iar apoi ai căutat comunicate de presă trimise de companie. Întrebi, totuşi, personajul în cauză pentru a nu repeta greşelile angajaţilor care trimit mail-uri aiurea.

Intri direct în pâine, ceea ce nu-mi displace. Ce-mi dispace sunt numărul mare de interni, condiţile neadecvate pentru atâtea creiere şi, inevitabil, te gândeşti: oară ăştia recrutează o armată de interni? N-ai cum să nu te gândeşti la Auschwitz (da, exagerez, dar mintea mea se crede creativă), la scaunele puse pe foc de bunica nu păstrate pentru “musafiri”, la zgârciomega, la sursele de alimentare marca 1 Carrefour cu care-ţi chinui colegii să-ţi conecteze laptopul personal la un prelungitorul de o calitate “trei la un leu”.

Unele companii cred că au idei creative doar pentru că au cinşpe creiere care să gândească în locul lor. E trist!

Multă baftă, dragi creativi! Multă baftă, interni! Eu spun pas unui astfel de mediu! Mulţumesc, totuşi, pentru primirea în echipa dumneavoastră, pentru experienţa aceasta, pentru că, oricât de rea sau de bună a fost, din ambele am ceva de învăţat, iar eu mi-am învăţat lecţia, pentru că alături de voi am învăţat să spun “nu”, pentru că uneori e mai bine să te retragi mai devreme decât prea târziu.

Nu sunt perfectă, nu le ştiu pe toate. De aceea am venit la voi să învăţ, dar vreau să învăţ de la nişte persoane dispune să ofere, dispuse să înţeleagă şi partea cealaltă, nu doar pe sine. Cu părere de rău, drumurile noastre se despart aici!

Advertisements

Tags: , , , , , , , , , , ,

2 responses to “O zi cu idei creative”

  1. gheranalin says :

    Asa se intampla cand nimeni nu zice nimic si asteapta cuminte ca mielul inainte de taiere poate poate s-o intampla ceva .

    Cineva trebuie sa ia fraul in maini si sa critice astfel de practici, direct cu firma si direct cu presa , sa faca cunoscute astefel de practici opiniei publice pentru ca angajatorii sa se teama putin de patarea imaginii lor si sa se comporte mai responsabil si profesionist cu internii si angajatii.

  2. sserbanro says :

    Am ajuns aici de la Sonia.
    Îi sunt recunoscător pentru că am găsit ceva ce mi-a atras atenţia.
    Un feed-back pe direcţia antreprenoriat şi educaţie antreprenorială, pe care eu îl consider foarte valoros pentru mine!
    Mulţumesc!
    Atunci când am demarat Programul ROBIS — România Online BusIness Startup, ştiam că e necesară o şcoală de educaţie ANTREPRENORIALĂ. După 21 de ani de antreprenoriat şi sute, poate mii de discuţii cu tot felul de antreprenori (mă rog, aşa vine vorba, “antreprenori” dar asta e momentan situaţia în piaţă…), constat că educaţia antreprenorială, tinde spre ZERO. A fi posesorul unui dosar de firmă, e cu totul altceva decât a fi ANTREPRENOR!
    Articolul de faţă, e o dovadă clară că am mers şi merg în direcţia corectă.
    Dar asta înseamnă că e de muncit şi că o putem face ÎMPREUNĂ.
    Vă invit aşadar pe toţi cei care aţi apreciat acest articol, să căutaţi cu Google “ROBIS” “ROBIS Start” şi “ROBIS 1G”. Vă las să evaluaţi şi vă rog să-mi spuneţi şi opniiile voastre!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: