Altfel la Piaţa Sudului

La Piaţa Sudului toată lumea vinde sau cumpără ceva, aici densitatea este de cinci oameni pe centrimetru pătrat, fiecare cară ceva în sacoşe de rafie, iar comercianţii se întrec în oferte de “nerefuzat”. Când îşi fac apariţia gaborii, cei cu gura cât o pâlnie o iau din loc, îşi strâng traistele şi se ascund de ochiul poliţaiului.

Sursă foto: http://adevarul.ro/

Sursă foto: http://adevarul.ro/

Până acum ceva timp, Piaţa Sudului era pentru mine doar o altă staţie de metrou, un talcioc, un loc multicultural dacă este să judecăm după profilul celor care se învârt prin această zonă, însă piaţa Sudului rămâne o piaţă în adevăratul sens al cuvântului, căci aici se negociază la sânge kilul de ceapă, preţul lădiţei cu urzici ori a buchetului de narcise.

Aici băbuţele sunt la mare căutare mai ales când vine vorba de fructe ori legume proaspăt culese din grădina românească. Gospodinele ştiu că ştevia, loboda sau urzicile sunt mai bune când au fost culese din viul nopţii de-o mână uscăţivă şi crăpată. Tot bătrânele sunt la mare căutare şi pentru femeile care abia se iniţiază în arta gopodărelii, căci acestea caută să-nveţe cum să facă ciorba mai bună, ingrediente secrete transmise de la gospodină la gospodină, reţete delicioase ca la bunica acasă sau cum să dregi busuiocul când mâncarea n-are gustul ăla pe care-l vrea consortul.

Ofertele trei la un leu umplu aleile pietonale care duc către piaţă şi cu greu răzbaţi fără să ţi se vâre sub nas hrean, urzici, narcise, dragavei, pătrunjel sau alte verzituri bune în mâncare.

 Tuciurii se simt ca la ei acasă, “ţigări, ţigări” rămâne refrenul lor preferat, căci vândutul urzicilor nu-i de ei când gospodinele gândesc că cine ştie de la ce colţ de gard au fost culese plantele urticante. Dacă nu-ţi place “unitatea în diversitate” de pe aleile care duc către Piaţa Sudului, atunci poţi să intri în piață. Aici forfota este şi mai mare, dar măcar oamenii nu mai tabără pe tine cu fel de fel de oferte. Aici trebuie să fii iute de picior şi cu ochii-n patru după cei care vin aici la “cumpărături” de portofele pline.

În piaţă, oricât de mult ai studia piaţa, dincolo era mai ieftin. Uneori cumperi din acelaşi loc doar pentru că nu mai vrei să fi împuns de coatele celor care au veni aici pentru un preţ mai bun la legume. Unii vin aici pentru experienţa de a face piaţa, alţii pentru preţuri mai bune decât în supermarketuri, alţii caută produse gustoase ca în copilărie dar, chiar şi aşa Turcia a intrat şi pe tarabele din pieţele româneşti.

Piaţa Sudului rămâne  un loc unde nu te poţi plictisi niciodată, un loc unde ai mereu ceva de văzut, analizat ori de-nvăţat.

Advertisements

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

One response to “Altfel la Piaţa Sudului”

  1. MM says :

    Recomand piata Clemanceau din Bruxelles. Pana si arabii au invatat sa spuna preturile in romaneste, exista chiar si bodegi de unde urla manelele si care vand mici si bere. Din auzite zic, ca nu am mai calcat de mult tare pe acolo.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: