Răsfoind file din poveste

Mi-e frică de trecerea timpului, căci acest  luptător neînfricat se luptă cu amintirile şi le învinge, aruncâdu-le în cotloane de mine uitate. Mi-e frică să nu-mi uit copilăria, adolescenţa, studenţia şi clipele frumoase, mi-e frică şi-mi iscălesc manifestul împotriva uitării cu cerneală pe o foaie volantă.

Nu-mi mai ajunge explicaţia “las’ că mai ai timp!“, mă afund tot mai mult în visare şi-ncerc să-mi amintesc. Ahh, de mi-aş aminti, măcar ceva, totul pare uitat, deşi de fiecare dată-mi spuneam “aşa ceva n-am să uit niciodată“.

Îmi amintesc fragmentat cum mă destăinuiam gâzelor, cum alergam după licurici şi îi prindeam în pumnul meu, cum zburdam ca un miel pe dealuri mergând cu bunicii la strânsul fânului, cum coseam rochițe la păpuși, cum mă credeam birjar şi mânam căruţa, cum am pus ghiozdanul în spate şi stiloul în mână, cum mă jucam în faţa blocului, cum memoram poeziile duminică seara, cum croşetam şesete cu bunica şi-i încurcam lucrătura, cum au început lecțiile de gătit, cum m-am îndrăgostit prima dată, cum am trecut de prima teză şi primul examen, cum m-am apucat să scriu poveşti “nemuritoare”.

Nu-mi amintesc mai multe, nici prima supărare, deşi pe-atunci părea că n-am să uit niciodată, nu-mi amintesc nici prima palmă pe care am primit-o supărându-i pe ai mei, chiar dacă a durut prea tare pe dinăuntru, nu-mi amintesc nici primul pupic pe obraz pe care l-am primit ori dăruit, nu-mi amintesc nici prima lacrimă de fericire, nu-mi amintesc nici primul prieten deşi am o bănuială, nu-mi amintesc prea bine nici primul drum spre şcoală, nici primul omuleţ de zăpadă, nici prima poveste preferată, nici prima rochiţă iubită, nici prima amintire…nu-mi amintesc nimic din toate astea.

Şi Doamne, trecut-au anii, uitate-au fost multe şi d-aia scriu, ca să nu uit de ele, căci voi să le descopăr (şi să am ce povesti mai târziu) tot răsfoind file din poveste.

Advertisements

Tags: , , , , , , , ,

4 responses to “Răsfoind file din poveste”

  1. roxdumitrache says :

    De mult nu mai spun “lasa ca mai este timp sau ai tot timpul din lume”! Am invatat ca timpul este foarte scurt si trece asa de repede ca nici nu iti dai seama. Si cate lucruri raman nefacute sau nespuse. Timpul este de neinlocuit, dar poti sa-l opresti scriind. Asterni pe hartie gandurile de astazi, faptele si cand crezi ca sunt uitate, deschizi caietul si ele titi fac cu mana. Si iarasi esti copil sau adolescent sau de mana cu prima dragoste.Grozav imi place sa scriu si astfel sa ferec timpul, sa il tin in loc pana cand, ma satur de copilarie.

  2. Alexey says :

    frumos…ma pune pe ganduri!

  3. victoriaetveritas says :

    Nu trebuie să ne temem că amintirile dispar. Ele ne însoțesc până în ultima clipă a existenței noastre, mai ales acelea ale unor momente care ne-au impresionat puternic.

  4. Vienela says :

    Daca tu te plangi, la aceasta varsta, imagineaza-ti cate regrete am adunat eu, vazand cum multe dintre amintiri imi dispar, acoperite de uitare… Si scriu, scriu sperand sa le regasesc macar pe cele de acum…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s