Cum evitam întâlnirea în doi

Fie pentru că nu doream să ies cu un băiat de la prima, a doua sau a treia invitație, fie pentru că nu avea curajul să-i spun că nu vreau să ies cu el, fie că pur şi simplu îmi doream mai presus de toate să lenevesc, când eram adolescentă inventam fel de fel de scuze pentru a evita o întâlnire în doi cu un băiat.

De la clasica “tocmai mi-am făcut baie pe cap“, la “i-am promis mamei că mă duc cu ea la Xulescu“, ori minciuni mai mult sau mai puţin demne de Pinocchio, adolescenta de mine a folosit o duzină de scuze (penibile ce-i drept) pentru a evita întâlnirile planificate în doi.

Uneori deveneam nesuferită cu un băiat care dădea semne că vrea să facă pasul şi să pună întrebarea minune. Fugeam de această întrebare mai ceva ca dracul de tămâie. Râdeam de el, deşi nu era râsul meu, până când focul din călcâiele lui Prâslea se mai domolea niţel. Unii se mai supărau, alţii deveneau şi mai insistenţi…ale tinereţii valuri.

Probabil că nu le trânteam un simplu nu şi pentru că-mi plăcea să mă amuz de stângăciile lor, dar şi de-ale mele, îmi plăcea să-i tachinez, să mă înroșesc şi să-i văd înroșindu-se…eu prin preajma lor, ei printr-a mea.

Şi parcă, odată cu invitaţia, îmi pierdeam şi interesul pentru Făt-Frumos. Nu mai avea niciun farmec această tachinare căci miza dispăruse, învățasem jocul, regulile şi strategiile pe care le putea adopta “adversarul”.

Unii-mi mai dădeau şi peste nas căci adoptaseră strategii necunoscute mie. Mă ofticam de plăcere şi de nerăbdare să le-nvăţ jocul, mă enervau cumplit când întrebarea nu mai apărea, mă resemnam cu gândul că roata se întoarce şi cea mai bună armă este răbdarea.

Voi ce scuze foloseaţi pentru a evita întâlnirea în doi?

Advertisements

Tags: , , , , , , , ,

2 responses to “Cum evitam întâlnirea în doi”

  1. Adriana says :

    Ei, da! Cine îşi mai aminteşte! Dar am în schimb niste minciuni pt adresa de revenire de la întâlnirea fiasco: totdeauna, dar totdeauna, mai aveam ceva de terminat în laboratorul de tehnică dentară, şi era musai să mă lase la miuncă, chiar dacă era 12 noaptea. Nu vroiam…”să-mi ia urma”, ca să zic aşa. Ce prostie! Să mă vezi apoi bâjbâind spre casă. Ah, şi mai am şi un arsenal de întâlniri …rămase memorabile.

  2. ideidincorcodus says :

    Ca sa nu se supere baiatu’ amorezat o faceam pe proasta (vorbeam aiureli, foloseam tactica “fostul si suferinta”) si nici ca ma mai cuta vreodata, ba chiar si auzeam cate-o vorba de genul :”bai e simpatica, dar cam prostuta!”, iar atunci insemna ca mi-am atins scopul. Plus clasicile cu parul ud, si deplasari in directii diferite.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s