De ce am uitat să zâmbim

Ani de-a rândul am fost motivaţi numai cu “trebuie să“, “dacă…“, “e spre binele tău!“, dar niciodată nu am fost întrebaţi dacă ne face plăcere să facem ceea ce “trebuie” sau dacă ne-am dori altceva pentru noi, pentru binele nostru.

Uneori mă gândesc că acest “trebuie” nu ne dă voie să fim noi 100%, nu ne permite să facem un lucru foarte bine ci doar bine, nu ne lasă să fim creativi, căci odată rostit, acest cuvânt pare să impună un anumit şablon. Acest “trebuie” este rigid, ne taie din entuziasm şi din visare. El îţi impune ca un călău, nu iartă şi nu acceptă ocolişuri.

“Trebuie” ne face să devenim mecanici, ne taie zâmbetul de pe buze într-o secundă, ne sfidează capacităţile, ne goleşte de personalitate şi mai ales de voinţă. Când ţi se trânteşte-n nas un “trebuie” parcă nu mai nicio tragere de inimă să faci ceva, parcă eşti singur într-un deşert şi, fără pic de apă sau ajutor, trebuie să ajungi la oază.

Am uitat să zâmbim pentru că ni s-a spus prea des “trebuie”, pentru că n-am avut de ales, pentru că am ales să fim ca ceilalţi, pentru că nu ni s-a permis să facem ceea ce ne place, pentru că odată ajunşi oameni mari nu mai avem voie să fim obosiţi, slabi, vulnerabili sau noi înşine.

Am uitat să zâmbim pentru că toate zilele sunt la fel, chiar şi atunci când o zi e un pic mai bună decât cea de ieri, pentru că pentru mulţi banii nu ajung niciodată până la următorul salariu, pentru că grijile nu ne lasă să ne bucurăm de zâmbetul copiilor sau de căldura soarelui, pentru că oamenii sunt morăcănăşi (acrituri) încă din viul nopţii, pentru că totul se rezumă la bani, pentru că în fiecare zi ne trezim cu “trebuie să…” şi niciodată cu “azi va fi o zi frumoasă!“.

Advertisements

Tags: , , , , , , , ,

7 responses to “De ce am uitat să zâmbim”

  1. mihaela says :

    Dar am si uitat sa ne bucuram de lucrurile mici, azi a trebuit sa merg mult pe jos dar m-am bucurat de plimbare, exista compensatii numai ca refuzam sa le vedem 🙂

  2. Andreea says :

    TREBUIE sa scoatem “trebuie” din vocabular … sa il inlocuim cu “ar fi diferit” sau “o idee este sa” si tot asa

  3. Cuvânta says :

    Asta e si scopul celor care iti spun ca trebuie: sa actionezi mecanic, sa fii la indemana lor, sa nu le faci suprize, sa devii previzibil si sigur. Ca moartea si taxele :)))

  4. Maria Calin says :

    Nu totdeauna fac ce-mi spun alții că trebuie. Ba chiar mă opun unui trebuie ce mă obligă, dincolo de voința și întelegerea mea.
    p.s.
    Nu trebuie să trec pe aici, fără să-ți spun că mă bucur de tot ce scrii tu.

  5. dan says :

    stii ce urasc eu din ce suntem? “asta e!” e o renuntare totala in asta ca in miorita! “asta e” pierd /”asta e” nu am/ “asta e” nu se poate… urasc cuvintele astea!

  6. Claudiu says :

    Ca avem multe griji, d-aia. Neajunsurile ne strâng până la os, nimeni nu face nimic, toţi fură! D-aia!

Trackbacks / Pingbacks

  1. Februarie în gânduri şi fotografii | file din poveste - 27/02/2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: