Duminica de poveste: o zi la bunici

E duminică şi ochii-mi sunt cârpiți de somn, ceasul o bătut de mult de ora prânzului dar culcușul cald de sub plapumă mă ţine încă prizonieră pe cărările lenevitului. “Încă cinci minute!” îmi spun în gând…dar, mintea mea cade iar în visare.

Se făcea că eram iar copil, se făcea că mă luptam să răzbat prin nămeții înalţi în cizmele bunicii, mă luptam cu fulgii reci ce-mi puneau perdele peste ochi, mă luptam cu frigul ce-mi spunea arogant “aici nu-i de tine!“, iar eu, ca un muschetar ce eram, luptam şi cu mai multă vervă.

Mă jucam pe lângă casă de-a detectivul, inspectam fiecare lucru ce părea a fi nelalocul lui, dar azi ninsoarea a ascuns toate urmele. Principalii suspecți: bunica şi bunicul. Oare ce-au mai meșterit în dimineața asta? S-au trezit iar cu noaptea-n cap, au aprins focul în sobă, au meşterit pe lângă plită ce-au meşterit şi s-au ascuns de mine afară.

Inspectez ograda: vacile rumegă puturoase fânul din iesle, găinile fug care-ncotro după grăunțele pe care bunicul le aruncă în semn de mulţumire pentru ouăle bune dar din ce în ce mai puţine, pisica miorlăie suav la uşă…ştie ea ce ştie căci bunica îi deschide uşa şi ea o zbughește la căldură. Câinele latră de zor, e supărat căci brabeţi s-au pus iar pe furat grăunţele găinilor.

N-apuc să mă-nvârt de două ori prin ogradă căci bunica mă cheamă în casă, la masă şi nu vreau ca pisica să-mi halească porţia. Fug repede, urc cele şapte scări două câte două, deschid şi-nchid repede uşa cât să nu scape-afară aerul cald. Arunc cojoacele-n cuier şi mă aşez cuminte pe la masă. Masa-i încărcată cu turtă aburindă, cu ciorbă cu afumătură, cu sarmale moi cu orez, cu murături zemoase…şi-acum, când mă gândesc, înghit în sesc.

Se asigură că am mâncat tot din farfurie şi, când nu sunt atentă, bunica scoate un dovleac rumen din cuptor. Îl curăţă de cenuşă, îl pălmuieşte prieteneşte peste dos cât să se asigure că n-a mai rămas urmă de praf pe dânsul, îl şterge obrajii cu o cârpă umedă, îi cântă o doină oltenească, şi-l aşează pe masă cât să-şi tragă sufletul.

Apoi ia un cuţit, îl împarte şi ne lasă să savurăm minunea copilăriei!

Azi m-am trezit cu gândul la gustul acela…deşi azi nu m-am trezit în braţele bunicii, nu m-a trezit cocoșul matinal, nici pârâitul lemnelor din sobă şi nici miorlăitul pisicii, azi m-a trezit mirosul de dovleac copt, acel miros ce-mi dă fiori şi-mi chinuie mintea, stomacul şi nările.

Advertisements

Tags: , , , , , , , ,

8 responses to “Duminica de poveste: o zi la bunici”

  1. Dan says :

    Hai să îți povestesc și eu ceva fiindcă m-ai trimis pe tărâmul din ce în ce mai îndepărtat al copilăriei. Și eu mâncam pe rupte dovleac făcut în sobă. Doar că bunica îl tăia felii înainte de a fi pus la copt așa că și felia prindea o crustă, cu atât mai delicioasă cu cât prindea puțină arsură. Știi care e paradoxul ? Acum nu mai îmi place. Și mama m-a muștruluit în câteva rânduri : „La bunică-ta, mâncai !”. Păi, da. Dar la bunica era bun. Taaare bun. Așa cum era tot ceea ce făcea bunica !

  2. Adriana says :

    În bucătăria mea, adus tocmai de la Buzău, tronează o namilă de dovleac. Nu îmi vine să-l căsăpesc. Deloc. Recunosc fiecare pas de al tău, fiece gând şi îmbucătură de sarmale cu orez. Lipseşte doar doina oltenească dar adaug râsete clare şi ghiduşe de mamaie fericită. Offffff

  3. Vienela says :

    Ah, ce-mi place povestea dovleacului de la bunica si cat mi-as dori sa fi trait si eu asa ceva! Bunica mea (singura pe care am cunoscut-o), era din oras si nu avea nici o legatura cu dovlecii… Dar facea o mancare de gutui fenomenala, de care inca imi este dor, desi mai fac si eu uneori… Nu iese ca a ei…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: