Duminica de poveste: prima zăpadă

E duminică şi ninge ca-n poveștile de la Polul Nord, iar moliciunea m-a lăsat pradă căldurii din casă. Mă ascund de gerul de afară sub plapuma protectoare şi, din când în când, mai arunc un ochi pe fereastră să urmăresc lupta măiastră a iernii.

Ochesc un fulg de zăpadă. Mă amuz de dansul lui şi-i urmăresc paşii până ce cade istovit pe omătul gros de zăpadă. Un tremur de gheaţă îmi zbârleşte şira spinării şi m-afund tot mai mult în plapumă, “ce bine e în casă, la gura sobei caloriferului!“.

Mă bucur de zăpadă, dar mai ales de căldura căminului. Zapez necontenit telecomanda în căutarea a ceva ce…nici eu nu ştiu ce. Închid ochi şi mă văd din nou copil: înfofolită în zeci de țoale groase, de lână, cu mânuşi prea mari pentru a plămădi bulgări de zăpadă, cu obrajii-mbujoraţi de atâta frig, cu chicote şi căciula picată peste ochi.

Nu cunoșteam teama de viscol, de răceli, ci doar mă bucuram de fiecare fulg de nea, de fiecare clipă petrecută la zăpadă. Mă alergam prin curtea bunicii şi, când eram prea obosită, mă aruncam în omătul gros şi sculptam îngerii din mine în albul de zăpadă.

Duminica de-atunci e doar o poveste. Decorul e același, dar ceva parcă s-a schimbat. Sunt prea adult pentru îngeri de zăpadă, prea adult pentru oameni de zăpadă, prea adult să-ndur gerul de-afară pentru-o bulgăreală, prea adult ca să dau căldura din casă pe frigul de afară.

E o duminică de poveste!

P.S.: pentru că iernile Corinei sunt cu adevărat de poveste, vă recomand să aruncaţi un ochi aici sau aici.

Advertisements

Tags: , , , , ,

5 responses to “Duminica de poveste: prima zăpadă”

  1. extravita says :

    La asta ma gandeam si eu azi, era atat de frumos pe strada cu zapada, zapada, intr-un fel ma bucuram dar nu la fel, ma tot bateau gandurile: si cu ce ma imbrac maine la munca? Sa imi iau haine de schimb? Etc si cu toate astea este atat de frumos!

  2. vavaly says :

    eu mi am luat ragaz azi. maine ies la bucurie si om de zapada :). si in casa e frumos sa te uit afara…

  3. Adriana says :

    Deja e arhicunoscut că locul unde stau imi ofera imagine de poveste, iar lemul din interiorul casei mă duce cu gândul, in momentele in care nu vreau să ies la zăpada, la o pensiune…. ca intr-un concediu. Concediu scurt, de duminică, la mine acasa. Da, sunt prea adult şi eu. Păcat!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: