Archive | January 2014

Job description: politician de meserie

E o meserie solicitantă care ocupă mult timp, e bănoasă, dar şi riscantă, e plină de ispite, e  mai mult de aur decât brăţară, e obositoare căci statul pe scaun atrofiază creierul, presupune atenţie la discursul adversarului şi la întrebările cu schepsis ale jurnaliștilor, iar cel care practică această meserie e inimos în faţa camerelor de filmat, urăşte minciuna deşi ar putea concura la titlul de “mincinosul mincinoşilor“, joacă de-a v-aţi-ascunselea cu banii publici…este vorba de meseria de politician.

Sursă foto: arhivă personală

Sursă foto: arhivă personală

Read More…

C-aşa-i în sesiune

Suntem în sesiune şi asta ne ocupă tot timpul.  Nu ştiu cum se face dar în această perioadă astrele se aliniază în aşa fel încât studentului îi este din ce în ce mai greu să se dezmeticească din trândăvitul cel de toate zilele, iar pusul cu burta pe carte pare mai dificil decât răsturnatul munților.

Sursă foto: http://rozsaunu.ro/

Sursă foto: http://rozsaunu.ro/

  Read More…

Şi va veni…

Şi va veni, dar nu va sta
Şi iar va vrea, în noaptea grea.
Dar nu va sta, ci va pleca
În noaptea grea… Read More…

Duminica de poveste: prima zăpadă

E duminică şi ninge ca-n poveștile de la Polul Nord, iar moliciunea m-a lăsat pradă căldurii din casă. Mă ascund de gerul de afară sub plapuma protectoare şi, din când în când, mai arunc un ochi pe fereastră să urmăresc lupta măiastră a iernii.

Read More…

Ce mai căutăm pe Google

Unii spun că Google le ştie pe toate, tot ce ştiu eu este că enoriaşii săi au tot felul de dorinţe ascunse, de întrebări existenţiale nebănuite şi deţin o imaginaţie bogată (plus o minte ciudată)…sau cel puţin aşa scrie în catastiful de la porțile filelor din poveste, catastif ce notează gândurile cu care ajung oamenii aici teleportaţi fiind aici de săpăturile în situl googlian.

Read More…

Meseriile copilăriei

“Cum te cheamă?”, “Câţi ani ai?”, “Ce vrei să devii când vei creşte mare?” şi “îmi spui şi mie o poezie!?!” sunt întrebările care ne-au marcat la toți copilăria. Parcă revăd străinii care zâmbeau fascinaţi de dinţişorii mei lipsă, de cele două codiţe care se bălăngăneau în țopăitul meu, de rochiţele cu volănașe, de surâsul meu ștrengar şi m-amuză şi-acum “curiozitatea” lor de a mă auzi vorbind.

Sursă foto: arhivă personală

Sursă foto: arhivă personală

Read More…

Un pumn de clipe…

Ce sunt eu? 

Sunt un pumn de clipe

Şi unul de vise,

Cântăresc puțin…

Căci nu au fost scrise. Read More…

Primăvara lui ianuarie

E  primăvară căci florile de gheață s-au transformat în ghiocei pe la tarabe. E primăvară şi-i soare în astă dimineață căci buburuzele amorțite își deschid aripile pe balustradă, e vânt călduț de mărțișor, un soare de prier şi ciripit de mai,  e primăvara lui ianuarie.

?????????????????????? Read More…

Eşti român dacă…

Văzusem acum ceva timp un filmuleţ cu “nu eşti român dacă…”, de-atunci îmi tot stă pe degete să fac haz de necaz de îndeletnicirile noastre de toate zilele. 

Nu eşti român dacă mama ta nu găteşte cu delikat, knor sau alte monoglutamaturi de sodiu. Dacă mâncarea “sănătoasă” nu e înecată în ulei, nu e românească. Poporul te reneagă dacă n-ai gustat măcar odată slană cu ceapă, mici sau ceafă de porc la grătar.

Nu eşti român dacă n-ai ars grătarul în poiană, dacă n-ai răs un pic de burţile de bere (sau dacă n-ai şi tu una), dacă n-ai auzit pe stradă manele venind dintr-un BMW, Mercedes ori Audi.

Nu eşti român dacă n-ai dat niciodată şpagă: bani, flori, cafea sau măcar o ciocolată, o atenţie, de-o măslină, cât se meargă lucrurile mai repede.

Dacă îţi place aflatu în vorbă, munca de mântuială, frazele “las-o băi că merge aşa”, atunci singur eşti român.

Eşti român dacă-ţi place Mircea Radu, Mircea Badea, Raluca Moianu ş-al ei “iartă-mă”, Zâna surprizelor, Bănică Junior, “Biencele” şi alte vedete.
Eşti român dacă faci haz de necaz, dacă râzi de nenorocul altului, dar şi de al tău, dacă găseşti un ţap ispăşitor până a te plânge prietenilor.
Eşti român dacă te vezi mai cu moţ în frunte decât alte naţii.
Eşti român dacă…eşti simplu şi perfect!

Biblioteca bloggerului român

Iubesc cărțile mai mult decât teatrul sau filmul. Cărțile te lasă să vezi dincolo de orice tip de decor, te lasă să trăiești în personajul principal şi nu alături de el, te lasă simți aşa cum în realitate nu poţi. Cartea e mai îngăduitoare cu decorul, cu tăria sentimentelor, cu forţa intonaţiei, iar personajele n-au cu nici un gram mai multă sau mai puțină urâțenie, frumseţe sau orice altă trăsătură decât spune autorul. Iubesc cartea şi cititul dintr-o mie de motive, o parte dintre ele le găsiţi aici.

biblioteca bloggerului roman Read More…

%d bloggers like this: