Jurnalul unui blănos

E veşnic îmbrăcat la patru ace, în frac, cu pantofi albi, proaspăt lustruiţi, cu gulerul cămăşii veşnic apretat. Mereu e pe fugă dar, totuşi, atent la tot ce mişcă, analizează cu ochi de vultur fiecare mişcare şi, precum un Bruce Lee se năpusteşte asupra obiectului mişcător. Prietenii spun că e puturosul puturoşilor, parşivul parşivilor, ochiosul ochioşilor, e domnul Tomescu sau, pentru cunoscuţi, Tommy.

jurnalul unui blanosE aspru şi iute la mânie cu cei care-l sâcâie. Iartă dar nu uită şi te pedepseşte când îţi e lumea mai dragă.

Şi-a desăvârşit harta buzunăritului, numai că el fură bomboane, le aruncă-n sus, le învârte, le pălmuiește pe spate căci e plăcerea lui să asculte plânsul foşnăicios al ambalajului. Le doseşte sub canapea căci bomboanele sunt trofeul său de război (duce un război continuu cu mâinile stăpânilor).

E un câine deghizat în pisică. Altfel nu se explică o sută metrii garduri pe care îi face atunci când deschizi uşa de la intrare. Îl prinzi un etaj mai sus sau, dacă i-ai adus ceva frumos mirositor, se încolăceşte printre picioare până intră singur în casă. Când vrea pe balcon se pune pe lătrat mieunat, face şi puppy dog eyes şi ar da şi din coadă dar nu prea îi iese.

Îi plac pungile, şerveţelele şi stilourile. Îi plac şi pungile de cadouri şi, oricât de mici ar fi acestea, el încearcă să-şi îndese capul şi mai apoi fundul în pungă. Nu se dă bătut decât atunci când punga cedează sub greutatea/forţa lui. În ceea ce priveşte şerveţelele, e posibil să fi învăţat de prin cluburi partea cu aruncatul şerveţelelor pe ringul de dans. Ringul lui este covorul din living. Îi plac şi ştilourile, probabil ar vrea să fie scriitor. Până la prima lui poezie va învârti stilourile pe măsuţa joasă din living sau pe parchet.

 Cine-a zis că pisicile urăsc apa? Domnul Tomescu iubeşte apa, altfel nu s-ar explica de ce îl găseşti mai degrabă în cadă şi nu în pat…la un pui de somn.

E curiosul curioşilor. Iubeşte muştele şi îi place să le prindă mai ceva ca Nică. Îi plac şi fulgii de zăpadă şi nu pricepe de ce dispar atunci când încearcă să-i prindă cu lăbuţa sau atunci când se chinuie să îi miroase.

Când se dă stingerea e primul care fuge în dormitor, fix în vârful patului. Ştie că altfel riscă să rămână singur pe covor cu păturica lui. Tot domnul Tomesc este cel care ajunge primul la telefon atunci când acesta sună, câteodată am impresia că facem o întrecere de-a cine-ajunge primul la telefon.

Moş Nicolae a venit la el cu o vizită la veterinar pentru vaccin!

Advertisements

Tags: , , , , , , ,

10 responses to “Jurnalul unui blănos”

  1. Adriana says :

    Seamănă mult descrierea ta cu motanul ce l-am avut la bloc acum 7-8 ani. Perfect recunosc mişcările. Am câteva în plus: Un brad, ce era cocotat într-o vază foarte inaltă a ajuns pomul lui de escaladat, n-a spart vaza de tot…dar a ciuntit-o. In rest, aterizare fortată de la etajul noua, şi un pocinog sub plapumă in care mi-am băgat degetele de cred că si acum am noroc de la el. Motanii de acum nu au nimic din zvâcul acelui pisoi, sau al Blănosului tău. Faine rânduri…

    • filedinpoveste says :

      Nu vreau să ştiu ce o să facă atunci când voi împodobi bradul. Probabil o să spargă globuleţe, o să rupă beteală.
      Tommy a saprt o vaza, a spart şi un vas ornamental si după se uita ca prostănacul la isprava lui.
      Auci, sper că nu face şi al meu pocinoage…nu-s norocoasă de fel..dar noroc dintr-acesta nu am nevoie.
      M-am gândit să-i fac jurnal…că şi aşa face multe şi le uit dacă nu le scriu.

  2. Vienela says :

    Nu imi voi explica niciodata cum de nu ai primit note mai bune in competitie, cand tu scrii atat de frumos si emotionant!
    Am avut si noi candva un motan pe nume Tommy, dar nu a rezistat la mine decat o saptamana, dupa care i l-am facut cadou mamei. In acea saptamana mi-a distrus tot prin casa, mi-a daramat tot ce era de daramat… 🙂 Era alb, alb si cu ochii verzi, o frumusete rara.

  3. ComiCultural says :

    ”E un câine deghizat în pisică.”. Parcă ai descris pisica mea. Și are ceva giumbușlucar, identificabil și în pisoiul inventat de mine pentru Duzina de cuvinte.
    Dar pisoiul meu, cel real, are și ceva tragedian prin metehne: se urcă pe pervaz, se uită minute în șir pe fereastră și suferă. Scoate gemete abia perceptibile, jinduiește după natura refuzată de statul forțat la bloc. Nu înțelege ce trai pe vătrai are de un an de zile. Mâncare gratis, iubire necondiționată, căldură iarna și confort discreționar. Să tot fii pisică de companie! Dar și posesor de pisică de companie…

    • filedinpoveste says :

      Si Tommy se uita pe pervaz si vaneaza muste. Numai ca ae izbeste de geam atunci cand vrea sa se napusteasca asupra lor. A inceput sa mieune la usa de la balcon…vrea sa iaaa afara si sa-i viziteze pe vecini. Nici el nu intelrge ca o duce bine la noi si ca lam scapat din saracie. E si furacios, daca nu esti atent fura copanelele din farfurie, painea de pe masa si tot ce fosneste

  4. Ion De Lemn says :

    Si eu am unul exact la fel, ii spun BLACKY. Asa pisoi harnic si cuminte nu am mai avut niciodata, e moartea soarecilor :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: