Cu şi despre cărţi

Nu mai este un secret că-mi place să citesc, că-mi plac cărțile, că-mi place mirosul lor de hârtie ieşită de sub tipar, că-mi place cum îşi flutură paginile una după una în timp ce eu le scanez literă cu literă, că-mi place să oftez când le citesc, că-mi place să vâr semnul de carte într-însele, că-mi place sentimentul acela când termin o carte şi rămân pe gânduri.

1234474_10153144557060464_1596737552_nŞi dacă nu mai este un secret, înseamnă că trebuie să vă dezvălui nişte secrete…la cerinţa călătorului prin ţara mea. Aşadar să purcedem:

1. Prima mea amintire cu mine citind: În primă fază mă milogeam de bunica, săraca, să-mi citească replicile actorilor din filme. Ea-mi bâjbâia nişte dialoguri, căci nu vedea bine, iar eu tare fericită eram, mă fascina s-o văd cum citeşte. Prima mea amintire cu mine citind? Îmi amintesc de Nils Holgersson, era un cărţoi mare, cu foile subţiri şi-ngălbenite, cred că trecuse prin mâinile a mai multor generaţii. Mă chinuiam să citesc pe litere câte-un cuvânt. M-am lăsat păgubaşă şi-am revenit la ea printr-a treia. În rest, “Fram ursul polar”, “Pinocchio” şi toate poveștile care erau lectură obligatorie le-am citit până să revin la Niels.

2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o: m-aţi prins în offside, nu ştiu să fi recitit ceva…poate doar “Amintiri din copilărie” pe care, mai întâi mi-a băgat-o mama pe gât, iar mai apoi a fost obligatorie pentru şcoală.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească: Micul Prinţ“, “Moroveaţă“, “Fram – ursul polar“, orice-i de Jules Verne şi  Ion Creangă.

4. Locul meu preferat de citit: În pat, în tramvai, în metrou şi oriunde poţi.

 5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii: un semn de carte în caz că te-ntrerupe cineva (urăsc oamenii care îndoaie colţurile paginilor), dacă este şi-un lichid cald e şi mai bine.

6. Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare: Până la infinit şi-napoi. Am atât de multe cărţi pe care vreau să le citesc şi simt c-am citit atât de puţin…n-aş putea să spun un număr.

 7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o: Să nu ne răzbunaţi – mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia“.

8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel: Splendida cetate a celor o mie de sori” de Khaled Hosseini. De ce? Am o mie de răspunsuri. Vă las un comentariu pe care l-am lăsat aici acum ceva timp:

 “întotdeauna m-au fascinat femeile cu burkă, însă prea puţin ştiam ce se poate afla dincolo de acele voaluri negre, ce poveşti, ce traume, ce drame şi ce poveşti de dragoste ascund. Această carte ne dă să gustăm din plin din viaţa din Afganistan. Până să o citesc, Afganistan îmi era doar o mână de nisip, terorişti şi război. Până atunci nu mă gândeam la astă ţară ca la o ţară de oameni.
Femeile de acolo, supuse legilor islamului, simt cel mai bine dramele războiului: familii mutilate, copii dispăruţi, soţi ucişi dar şi obligaţia de a se căsători pentru a supravieţui în tabloul dezolant al războiului, necesitatea de a împărţi casa cu încă o femeie, obligaţia de a suporta bătăile partenerului.
Pentru o femeie (Mariam, aici de faţă) e neplăcut să fie o marfă de care părinţii (mama vitregă mai degrabă) trebuie să se descotorosească, e şi mai grav să fi un harami (copil din flori) şi mai grav să nu poţi să ai copii, iar soţul să te bată după bunul plac din acest motiv.
Apariţia unei a doua soţii, Laila, e un chin şi mai mare dacă soţul te bate doar pentru că ea e mai tânără şi poate avea copii, însă în acest tablou, prietenia încolţeşte, Mariam a renunţă la ea, la viaţa ei, pentru a o salva pe tânăra Laila, nici ea ocolită de trauma războilui şi de dragostea adolescentină.
Fuga spre mai bine e un adevărat act de curaj în lumea arabă, iar Khaled Hosseini o descrie atât de bine încât cele două femei devin adevărate eroine. Una moare din dragoste pentru cealaltă. Supraviețuitoarea se întoarce către prima dragoste dar şi aşa finalul nu are legătură cu finalurile fericite din filmele de la Hollywood. Finalul îţi lasă un gust amar şi îţi face inima cât un purece.
Adesea mă gândesc la Mariam şi la Laila şi-mi dau seama că ele sunt femeile alea puternice la care visăm. Mariam a renunţat la ea din prietenie faţă de Laila, cine ar mai face acest sacrificiu azi? Să fugi de acasă ca să te salvezi, deşi ştii că-s mai multe şanse de a fi prinsă decât de izbândă şi, totuşi, ele au avut încredere în şansele acelea mici…să crezi în tine atunci când societatea dădea nici doi bani pe tine.
Da, cartea asta merită să o ai pe noptiere dar şi în suflet.

9. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească: Ohoo, dar câte am: încep cu Twilight, Games of Thrones, The hunger games. Mă mănâncă degetele să zic ceva şi despre cărțile Sandrei Brown.

10. Trei dintre scriitorii mei preferați: n-aş ştii pe cine să aleg, aşa că dau leapşa mai departe lui psi, Adrianei şi Cuvântei.

Advertisements

Tags: , , , , , , , , ,

18 responses to “Cu şi despre cărţi”

  1. psi says :

    nu duc lepşele mai departe dar îţi răspund aici:
    1. aveam vreo patru ani şi începusem să înţeleg literele. prima mea carte s-a numit “catrinel la grădiniţă” şi îmi pare rău că nu o mai am.
    2. recitesc mai toate cărţile, sincer habar nu am care e prima… poate că poeziile otiliei cazimir, carte pe care o primisem în dar în primăvara clasei întâi. eram în spital pentru o operaţie de extirpare de amigdale… astăzi recitesc acele poezii nepoţelului meu.
    3. ar fi o listă extrem de lungă…
    4. acasă, în culcuşul meu, cu maya şi cana de ceai alături
    5. ceva de scris, neapărat ceva de scris…
    6. nu măsor niciodată câte cărţi mai am de citit şi nici câte de cumpărat. cât mai multe să fie….
    7. trilogia danielei zeca să spunem, deşi a fost un teanc ceva mai mare de cărţi printre care şi acestea…
    8. fiecare dintre cărţile citite au schimbat ceva în mine. dar aş spune acum herman hesse – narcis şi gură de aur sau dino bizzati – deşertul tătarilor
    9. alina nedelea – şoseaua căţelu 42. am şi spus de ce… şi au curs acuzaţiile! 😆
    10. herman hesse, dino buzzati, iar în sf… ana veronica mircea, pe care o cunoşti ca şi blogger. 😉

    • filedinpoveste says :

      Pe Ana Veronica Mircea am descoperit-o de curând, am descoperit-o ca blogger, promit c-am s-o şi citesc. Îmi place cum scrie pe blog şi cred că pe hârtie scrie şi mai frumos.
      Am început şi eu acum “Omar cel orb”.

      • psi says :

        tuşa vero scrie sf. un sf savuros. recomand floarea de loldilal publicată de nemira. 🙂

  2. Editura Excelsior Art says :

    Minunate cuvinte. Mai sunt speranţe!

  3. Dan says :

    Zic săru’mâna c-am scăpat ! 😆 Nici mie nu-mi plac lepşele indiferent de cât de nobile sunt în conţinut. Mi-a plăcut însă să citesc ceea ce ai scris. 😉

  4. Cuvânta says :

    Multumesc pentru leapsa, sunt onorata. Sper ca o voi rezolva maine!

  5. Radu Thor says :

    1. Probabil ” Poveşti nemuritoare”
    2. Sunt prea multe! 🙂
    3. “Cireşarii”
    4. Oriunde e timp şi posibilitate.
    5. De acord cu semnul de carte.
    6. Câte pot! 🙂
    7. “Acea fată frumoasă” de Radu Tudoran, tizul meu. Nu vreau să fac speculaţii despre motivul cu care mi-a fost dăruită. 🙂
    8. Nobila Casă de James Clavell şi la egalitate ciclul Dune de Herbert.
    9. Prea multe
    10. Bănuiesc că e o glumă! 🙂

    • filedinpoveste says :

      La punctul numărul 10 sunt prea mulţi scriitori care-mi plac şi n-aş ştii să îi selectez în aşa fel să rămână numai trei. Aş spune Khaled Hosseini, Rebreanu, Eliade, Mihail Drumes, Gabriel Garcia Marquez, v. Hugo, Dumas, Jocelyne Godard…sunt atât de mulţi

  6. roxdumitrache says :

    Jules Verne si Ion Creanga, Morcoveata si Pinocchio, burqa si povestile din spatele ei. Cum aflam altfel daca nu era leapsa despre citit, cate ne leaga? O sa caut cartea lui Khaled Hosseini. Mereu m-am intrebat care sunt gandurile femeilor ale caror fete sunt ascunse de burqa sau de niqab.

  7. Catalina says :

    Am citit cartea lui Khaled Hosseini, am plans pentru ca m-a impresionat viata femeilor si fetelor afgane.

    O alta carte care m-a cucerit este Mireasma trandafirilor salbatici de Sorina Popescu.

  8. belgianca says :

    He he! Imi amintesc foarte bine cum pe la 8 ani am dat gata in doua zile Basmele lui Ispirescu. Si am trecut la Regina Margot, aleasa dupa titlu si fara indrumarea unui adult. 🙂

  9. Adriana says :

    Vai, aveam o leapsă dată şi eu nu am ştiut! Se vede că m-a înnebunit atunci superblogul, desi la următoarele tale articole am trecut. In fine, subscriu multora dintre alegerile tale, nu am citit Hosseini dar sper să o fac, iar leapsa aş putea să o scriu curand, dacă găsesc ceva timp. Multumesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: