Viață, libertate și căutarea fericirii

Vrei să cunoști libertatea la ea acasă, să pășești pe pământul unde totul e posibil, să guști gustul oportunităților de tot felul, să te pierzi printre oameni, să te măsori cu zgârie-norii, să simţi că citești în fața lumii noua declarație de independență  a independenței tale, şi asta fără să simţi că ai limite? Ei bine, atunci e cazul să trăieşti visul american pe pământul făgăduinței!

de ce iubim america

America nu ne-ncântă numai cu filmele sale savuroase, cu desenele care ne-au bucurat copilăria, cu miile de cărţi traduse şi citite din scoarţă-n scoarţă, cu himera că aici totul e posibil, America ne încântă cu promisiunea de a te descoperi departe de ţară, într-o lume multicoloră şi fascinantă.

De la Zuckerberg la Bill Gates, de la Neil Armstong la Steve Jobs, pare că minţile luminate s-au născut în America, iar dacă nu s-au născut aici, cel puţin, au fost şcolite după manuale venite din ţara făgăduinţei. Aşadar, pentru cei care încă mai visează să ajungă în Statele Unite, Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii permite studenților la zi din România (dar nu numai) să se bucure de vacanţă şi de visul american timp de trei luni, cât durează vacanţa de vară, taman în Statele Unite pentru a lucra şi a călători deopotrivă.

Viață, libertatea și căutarea fericirii

Mă văd păşind printre celebrităţi şi printre stele pe aleea Walk of Fame, mă văd pierdută şi sufocată de măreţia zgârie-norilor din New York, mă văd jucând la ruletă în Las Vegas, mă văd parcă supusă de măreţia statuii libertăţii şi de nevoia mea de dreptate, mă văd copleşită de vuietul cascadei Niagara, mă văd cunoscundu-mă pe mine, cunoscând lumea, culturii şi oameni diferiţi. Mă văd ca-ntr-un album de vacanţă cu fiecare imagine ce se deschide-n faţa mea. Sunt eu, America şi o vacanţă cu work and trevel.

Mă sperii. Mă văd singură, la un ocean distanţă de mămica şi de tăticu şi mă întreb în timp ce inspir adânc “Ok…acum ce naiba fac?”.

Sunt atât de mică, dar programul work and travel  m-a deghizat într-un american veritabil. Mă simt că mă pot pierde printre americani şi turiștii de tot felul veniţi în colţul acesta pentru a capta în imagini măreţia New York-lui. Sunt eu…sunt în New York. Încep să păşesc analizând fiecare mişcare a turiştilor. Un pas greşit şi mă văd căzând ca o piesă în jocul de Domino. Închid ochii şi păşesc pe urmele protagonistelor din Sex and The City, totul pare mai familiar acum. Fac un pas, apoi pe-al doilea şi uite aşa parcă s-au scurs trei luni de vis american.

Să fiu oare turist, american şi român în acelaşi timp? Da, sunt, sunt în programul work and travel şi-ncep o nouă viaţă trăind visul american.

Cum să nu mă simt unul de-al lor când încep să mă bucur de curcanul gătit pentru Ziua Recunoștinței de prietenii americani. Americanii-mi par atât de deschişi la minte şi la suflet că aş putea spune că sunt mai deschişi decât uşile bisericilor. Te ascultă cu atenţie, îţ zâmbesc amabil şi se bucură alături de tine pentru fiecare reuşită. Au atâtea idei încât ai zice că-s maşini de gătit idei, nu-i de mirare că au apărut din ce în ce mai multe titluri venite tocmai din America.

De 4 Iulie inima începe să-ţi bată în ritm american, iar cele cincizeci de stele încrustate pe steagul fluturând în toate colţurile încep să fluture şi pe inima ta căci, n-ai cum să nu te îndrăgosteşti de SUA, de patriotismul oamenilor, de veselia şi multiculturalitatea de aici, de oamenii veşnic pe fugă, de accentul lor diafan, de muzica şi de plăcerea de a cuceri o lume atât de mare şi de diversificată.

Inima-mi e un Boston plin de steguleţe printre care se strecoară şi-un tricolor căci, aici am descoperit o familie şi dragostea de ţara mea şi măi c-aş vrea să strig “Şi eu iubesc America, da’ tare mult iubesc România!

Când nu călătoresc în cele patru zări ale marelui continent îmi fac planuri pentru următorul weekend sau servesc băuturi celor care vor să se răcorească la tejgheaua restaurantului în care lucrez. Mă bucur ca un copil pentru fiecare bacşiş primit, se pare că americanii şi cei care calcă saloanele hotelurilor şi restaurantelor de aici sunt mai cu dare de mână decât cei de la mine de acasă. Îmi propun să fiu şi eu mai darnică, să zâmbesc şi să mulţumesc chelnerilor căci, abia acum, am simţit cât de mult contează un zâmbet sau un “thank you!”.

Boston e oraşul în care-aş munci şi 24 din 24 numai pentru a mă bucura de luminile lui, de zgomotul liniştit al urbei, de oamenii care intră şi pleacă de la tejgheaua la care servesc băuturi, de americanii cu care povestesc câte-n lună şi în stele când prindem o clipă.

Visele şi poveştile americane se termină vreodată?

Nu, mai ales dacă eşti în America. Aici eşi un călător continuu, un călător dornic de a descoperi şi mai mult fiecare colţ din ţara asta frumoasă, un călător neodihnit şi la propriu şi la figurat căci, pentru a pune şi ceva bani la ciorap, îţi iei şi-un al doilea job. Colegii de apartament împărtășesc tot: mâncare, experienţă, oferte de job-uri, iar aici prietenia se transformă în familie.  O familie care-ţi e alături la bine şi la rău, la călătorit, la cărat tava, la cumpărarea biletelor pentru autobuz sau tren.


Vacanţele speciale sunt pentru cei care s-au săturat să viseze şi se pun pe fapte. Vacanţele astea-s călătoria de iniţiere de la începutul vieţii. Aici îşi dai seama nu numai că visele devin realitate dar şi că viaţa bate filmul, căci America este mai frumoasă când o descoperi cu harta-n braţe, cu speranţe o mie, gânduri nelimitate. Totul e mai frumos decât ar surprinde toţi regizorii pământului. E musai să descoperi America de unul singur…alături de prietenii cunoscuţi aici.

În America ş-al ei Las Vegas ai parte de propriul tău “The hangover“, de petreceri şi bani aruncaţi în cazinourile din Las Vegas, de poveşti de dragoste, de lecţii de maturitate şi de tot ce vrei tu.

Tu vrei să trăieşti visul american?

Advertisements

Tags: , , , , , , ,

17 responses to “Viață, libertate și căutarea fericirii”

  1. gheorgica says :

    Cine nu vrea! Pana dau drumul la fara vize nu mai ai loc de alde Gadea, Badea….sucesuri sau mai stiu io ce silicoane si ragaite fara numar fara numar

  2. alma nahe says :

    Eu cred că vreau să trăiesc numai drumul până acolo şi nu neapărat un vis. Adică, eu am avut vise cu America, da’ mai pe la 4 ani. 🙂 Acum m-am mai…nu ştiu ce m-am mai, dar nu mai reprezintă chiar un vis. Şi, ştii ceva? Visul American…sună aşa, prea pompos, prea impersonal. Nu înglobează nişte visuri…sunt mai degrabă vise. Dar oportunitatea pentru tinerii noştri o văd. 😉

    • filedinpoveste says :

      S-a cam dus vestea cu “visul american” dar mie-mi cam pare o sintagma cam golita de sens. E pompos, intr-adevar, dar parca nu mai spune nimic, avem nevoie de alt termen.
      Ca si oportunitate si expetienta de viata cred ca se merita de-a binelea. As incerca si eu dar mu-e frica 😀

      • gheorgica says :

        De ce iti este frica nu scapi nici aici.Sa ai sansa sa atingi polul puterii economice mondiale este o performanta fie si kilometrica
        Io si din somn daca ma scoli ji zici plecam? am si plecat Iti scriu cum e cand ajung

      • filedinpoveste says :

        Asta asa e. Mi-ar placea sa oun piciorul in tara lor…dar am o retinere emotionala…nu stiu cum s-o defibesc. Cred ca oceanul e cel care ini da fiori

      • filedinpoveste says :

        Astept…sa-mi scrii!

  3. gheorgica says :

    Ca sa te acomodezi intra aici
    http://www.opentopia.com/webcam/16568

  4. Vienela says :

    Intr-adevar, ajuns acolo, nu ai timp si ar fi chiar anormal sa lenevesti, sa nu te bucuri de fiecare clipa, oricat ai fi de puturos in general, oricat ti-ar placea sa stai in casa, tolanit pe divan, citind o carte! Avand o asemenea sansa, trebuie sa profiti de fiecare clipa, sa nu lenevesti nici macar in zilele ploioase. 😉

  5. Dan says :

    America privită din exterior, e fascinantă. La „fața locului” adevărul este însă cumplit. Sunt însă mult prea multe de spus pe tema asta. Cert e că visul american e, pentru 99% dintre cei ce vor să-l experimenteze, un coșmar. Și, crede-mă, știu foarte bine despre ce vorbesc.

    • filedinpoveste says :

      Te cred pe cuvânt, eu privesc din exterior şi pare wow, deşi am rezervele mele (visul meu nu e America).
      Sunt convinsă că situaţia nu-i chiar atât de roz, dar cred că pentru experienţă (o dată-n viaţă) merită. Încerci odată şi vezi MULTE (şi la propriu şi la figurat).

  6. Diana says :

    Andreea, realitatea nu e asa cum scrii tu aici. Iar pretul pentru a vedea America, e prea mare, iar cei care pleaca nu stiu asta. Boston-ul e un oras (infect era sa scriu, dar ala e NY – nu-mi vine sa cred ca multi au tricouri cu I ❤ NY) urat, in care nu ai ce vedea (in afara de un acvariu imens, unde poti mangaia/atinge pisici de mare, stelute de mare, pesti, etc). Nu sfatuiesc pe nimeni sa plece cu W&T, majoritatea vor face lucruri de care nu se vor crede capabili. Din pacate, americanii ne ofera noua joburi pe care nu le fac nici macar mexicanii. Astfel am vazut studenti la medicina, la ASE si la alte univ. cu prestigiu, spaland bude, spaland pe jos, etc. 🙂

    • filedinpoveste says :

      America îşi are preţul ei…din exterior, într-adevăr, arată foarte bine. Tentant, aş putea zice.
      Cred că pentru experienţa pe care o acumulezi se merită să mergi acolo cu work and travel, în rest nu ştiu ce să zic.
      Articolul ăsta arată mai degrabă visul cu care plecăm acolo, aşteptările, depinde de noi dacă realitatea e coşmar sau nu.
      Eu nu-s aşa fan America (se poate vedea din articolele anterioare), dar mi-am redactat articolul despre work and travel cum am putut eu mai bine.
      Şi, da, cred că e foarte greu să fii singur în America şi cred că şi job-urile nu-s de fiecare dată ceea ce ne aşteptăm să fie.
      Pentru America şi plăcerea asta de a călca pe pământul ăla, mulţi sunt tentaţi să nu asculte şi părerile contra despre work and travel.
      Trebuie făcută o balanţă pentru că nu-i chiar aşa roz nici acolo, aşa cum ai spus tu.

  7. Diana says :

    A, iar Ziua Recunostintei, Ziua Tatalui si ce mai au ei sunt zile de muncit full, pt cativa dolari, tips.

  8. gheorgica says :

    America US nu este pentru omini normali Omul normal se poate duce doar asa in vizita si sa se laude ca a privit si pipait America. Ca sa ramai acolo si sa visezi la visul american tre sa fii ori geniu ori nebun Ca geniu poti sa iti vezi realizate proiectele(idei sa ai) Ca nebun te poti adapta usor la viatza lor fara suflet. Daca esti un roman sentimental ,mediocru si cu frica de dumnezeu, esti servit ca desert la primul Mc Mc Dupe ce ajungi zdreantza ori te adaptezi prin schimbare ori mori

  9. Adriana says :

    Am prieteni ce traiesc acolo. Diferit de ce stim noi. Ora lor de trezire e undeva la 5 şi dorintele lor se duc spre educatie, colegii, etc. Intr-o vreme mi-am zis că nu vreau sa vad America. Da de unde! Mi-e ciuda ca nu am pana in 29 de ani. Studenta ma faceam. Frumos scris!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: