Prima zi de file din poveste

Acum nici doi ani porneam agale şi neîncrezătoare pe cărări nebătătorite încă de degetele mele pe tastatură, pe poteci neexplorate ale minții şi imaginației mele…şi am pornit la drum, cu şi fără noimă, fără un ţel precis, fără prea multe idei în buzunare, fără să spun vreun cuvânt despre isprava mea celor apropiaţi. Şi iacătă că am purces la drum. Am luat condeiu-n mână şi-am început să scrijelesc cuvinte pe răboj.

Cum a încolţit ideea blogului în mintea mea? Pentru că un simplu carneţel era neîncăpător pentru şiruri lungi de idei pe care mi le notam acolo. Pentru că nu-mi doream ca acel carneţel să devină un fel de jurnal peste ani. Pentru că simţeam că aveam atâtea de spus şi n-aveam nimic de ascuns. Pentru că mirajul scriitoricesc m-a acapărat atât de mult încât doream să-mi văd scrierile publicate. Ş-am ales blogul. Ş-am ales wordpress-ul. WordPress-ul mi-a plăcut de la prima întâlnire oficială că blogger. Şi dă-i şi dă-i cu subsemnatul şi răspunde-i wordpress-ului la întrebări mai mult sau mai puţin personale.

Şi când credeam că-i floare la ureche am dat de greu. Cum să-mi numesc eu pruncul? Adevărul e că nici eu nu prea mai ştiu cum de i-am ales tocmai numele pe care-l poartă acum cu mult drag, adevărul este că-mi imaginam că-s un mic Eminescu, dar cu toate asta-mi doream să fug de Călin şi totuşi, după lungi dezbateri cu mine însămi, am căzut la pace ş-am ales filele din poveste. Alte nume nu-mi amintesc, dar ştiu că-mi făcusem, în minte, o listă cu posibile nume. Niciunul nu a trecut de testul urechii mele. Niciunul nu a rămas nerostit şi parcă, cumva, nu ştiu cum, toate sunau forţat şi nu reprezentau nicio fărâmă din spiritul meu, dar nu şi file din poveste.

Gata. Blogul e gata. Şi ce scriem? La acest capitol am trişat un pic, nu c-aş fi avut un frate mai care care să-mi vândă secrete, dar carneţelul meu a cerut să fie publicat şi a vrut să fie publicat acum atunci. Aici e primul articol de pe blog semna file din poveste.

Câteva luni blogul a rămas în anonimat faţă de prietenii. Scriam dar scriam pentru mine pentru că atunci nimeni nu ajungea pe blogul meu. Cum să ajungă dacă eu îl ţineam secret de toţi şi toate!

I-am arătat, într-un moment de slăbiciune, isprava mea lui. Şi lui i-a plăcut şi mi-a zis să scriu că nu-i rău. Şi de-atunci numai asta fac..undeori mai des, uneori mai rar, uneori mai bine, uneori mai rău. Dar filele nu se pot rupe şi nu păstrăm doar vorbele frumoase, aşa cum nici omul nu-i numai lapte şi miere ci urcă şi coboară de la bine la rău, de la frumos la urât…ş-apoi o ia de la capăt.

Anul trecut a devenit ceva mai serios, căci filele nu au fost numai pentru sufletul meu ori  pentru cei dragi mie dar au devenit şi proiect pentru facultate. Au fost premiate cu un zece la cursul de social media. Chinezu a fost oaspetele de seamă la curs, ne-a încântat cu prezenţa lui şi ne-a dat sfaturi personalizaze şi îndrumări ca un părinte. Ne-a spus poveşti de viaţă, de şcoală, de familie şi de blogărit. Acum măi că am picat în borcanul cu nostalgie citind cum a fost prima zi de blogger pentru el.

Dacă până acum v-am spus cam cum a fost la început, acum trebuie să vă spun şi cum am ajuns. Am ajuns mai bogată cu o mână-două de prieteni bloggeri sau cititori, mai blogată cu experienţe trăite prin intermediul lor, al bloggerilor, mai informată, mai entuziasmată şi zilnic răsfățată cu pastila de râs şi bună dispoziţie pe care o primesc de la ei, bloggeri. Am ajuns să împărtășesc “păcatele” mai ceva ca la spovedanie, am ajuns mai responsabilă pentru ceea ce scriu, mai atentă la cum scriu şi mai bucuroasă să descopăr scriitori cu sete de scris.

Cam astea-s filele din poveste plus ce găsiţi la secţiunea despre file din poveste.  

Voi ce ziceţi de drumul filelor din poveste? Iar pentru prietenii mei bloggeri am o întrebare: la voi cum o fost?

Advertisements

Tags: , , , , , ,

13 responses to “Prima zi de file din poveste”

  1. Cuvânta says :

    Ce sa zic, habar nu aveam cat voi fi de acaparata! 🙂

    • filedinpoveste says :

      Cineva zicea că blogăreala ar fi mai ceva ca un drog

      • vienela says :

        Daca nu esti convinsa ca este drog, mai uita-te o data la mine. Daca nici asta nu te convinge, hai, incearca sa te mai uiti o data! Daca am ajuns sa chem salvarea ca mi s-a facut rau de la oboseala acumulata in multele ore, zile, saptamani, luni petrecute pe bloguri, clar e drog… 🙂

      • filedinpoveste says :

        Cineva acela cred că erai tu.
        Citisem despre asta la tine pe blog şi mai citisem că-ţi spusese cineva că era mai bine când nu aveai acces 24/24 la calculator, când îl împărţeai cu restul familiei.
        Să ştii că nu-i de glumă cu sănătatea. Eu an început să port din nou ochelarii pentru că începusem să plâng de durere în faţa monitorului.

      • Vienela says :

        Am si eu zile in care ma doare capul si atunci ma straduiesc sa dorm mai mult. :))))

  2. Adeena says :

    Cat de frumos povestesti, e foarte bine ca te-ai hotarat sa impartasesti cu noi “filele de poveste”. Intr-o zi voi povesti si eu cum am ajuns sa am blog si da, creaza dependenta.
    Iti doresc continuitate si mult, mult spor!

    Cu drag : Adeena 🙂

  3. Vali Crintea says :

    la mine impulsul a fost o nedreptate care mi se facuse. De atunci tulbur eu existenta altor persoane cu debitarile mele 😀

  4. Poteci de dor says :

    Citesc cu drag filele şi mă bucur că au crescut aşa frumos! Pentru mine nu ştiu dacă e drog sau nevoia de a-i întâlni zilnic pe cei câtiva prieteni găsiţi aici…

  5. irealia says :

    S-au legat frumos filele poveștii tale! Să-ți ofere viața experiențe frumoase, tu știi să descrețești frunți.

    La mine a fost jurnalul fetei. Abia apoi jurnalul țării. Că jurnalul meu nu se mai vrea scris, nu știu de ce… 🙂

  6. Dan says :

    Eu sunt mai nou printre “file” astfel că nu pot oferi o părere proprie despre drumul lor. E însă logic faptul că, ajungând până aici drumul a fost şi frumos şi de folos. Succes în continuare ! 😛
    Bloggingul pentru mine ? În niciun caz o dependenţă. Aş renunţa infinit mai uşor la blog decât la ţigări. E doar o formă de a mai conversa cu oameni pe care, deşi nu i-am cunoscut niciodată “în viu”, mi-e drag să “vorbesc”.

  7. victoriaetveritas says :

    Și la mine începutul a fost greu, dar acum merge.Nu mă citea nimeni, fiindcă scriam doar pentru mine. Când am luat legătura cu ceilalți, lucrurile s-au schimbat. Succes în continuare și o seară cu multă inspirație!.

  8. Sonia says :

    Mă bucur că am aflat povestea blogului tău. O filă și încă o filă… și uite cât a crescut. La cât mai multe povești. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: