Povestea unui puştiulică

Nu are maniere, îşi etalează tot mai des lipsa de respect, are un limbaj vulgar şi nu ezită să îşi “bage…”, vorbeşte la per tu şi fără ocolişuri cu oricine, umblă în gaşcă şi adoră să-i jignească pe cei din jur. Nu, nu este vorba de vreun adolescent, ci este portretul unui puştiulică de vreo zece ani.

1252581237Pare greu de crezut dar tot mai des am dat nas în as cu un astfel de personaj care, în loc să se joace cu copii de vârsta lui, crede c-a dat pubertatea peste el. Îi place să se îmbrâncească în persoanele în vârstă, iar fetele tinere ( cam de douăzeci de ani) cad pradă instinctelor lui sexuale, căci nu odată, de două ori am văzut acest tip de copil pipăind fete…momentan doar pe posterior pentru că înălţimea nu îi permite mai mult.

Nu are strop de educație şi nu ezită să te-njure de mama, de tată şi de toţi sfinţii dacă îndrăzneşti să îi faci observaţie. De obicei umblă cu fraţii mai mari sau, în orice caz, cu băieţi mult mai mari decât el. Nici nu-i de mirare că vrea să epateze şi să pară bărbat încă de la zece ani. Acasă nu a avut de la cine să înveţe ce înseamă un bărbat adevărat. Acasă educaţia se face cu cureaua, scuzaţi-mi cacofonia, sau cu nuiaua de la un tată mult prea beat şi de la o mamă prea puţin interesată.

Îl recunoşti după ţipetele stridente pe care le scoate şi răsetele malefice pe care le împarte cu prietenii săi.

Probabil că acest tablou ar rămâne doar în galeriile de “artă” dacă neglijenţa părinţilor nu ar fi atât de proeminentă, dar se pare că părinţii lui nu au arta de a-şi educa odrasla, ba mai mult, pentru o clipă de linişte, l-ar lăsa pe cel mic să se uite şi la filme porno. Mama e singura care le încasează pe toate: răzvrătirea copilului, violenţa soţului, urlete peste urlete e legea la ei în casă.

Şi pentru că acasă tatăl a devenit eroul principal, puştiulică nu se sfieşte să îl imite într-u totul. Îşi permite orice, numai bunul simţ nu şi-l permite.

Te uiţi la el şi vezi că s-a maturizat înainte de vreme. Tatăl e şi erou şi suferinţă. Mama e prea slabă. Prieteni de vârsta lui n-are şi n-a ştiut să joace jocurile copilăriei…”ce-s alea?” îţi răsună prin ochii lui albaștrii. Ar vrea să fie altfel, ar vrea să se joace, dar gaşca nu acceptă țânci.

Advertisements

Tags: , , ,

7 responses to “Povestea unui puştiulică”

  1. Sonia says :

    Un tablou prea des întâlnit. Din păcate.

  2. Alin`s Best Blog says :

    tocmai ai descris jumătate din cartierul meu 😆

  3. cotos says :

    Cand eram copii si dupa noi se mai tineau astfel de mucosi, asa le ziceam noi. Insa, nu le permiteam sa stea in randul nostru. La varsta asta inca trebuie sa te joci cu masinutele.

  4. Cuvânta says :

    Of, sper sa nu o ia razna si mai rau.

  5. Adrian says :

    Avem multe probleme, iar educaţia se face la televizor şi în stradă, din păcate!

  6. Hapi says :

    Dap, de obicei astia saracii provin din familii cu ambii parinti alcoolici sau neglijenti, multi frati, invata de mic ca e singur “out there” si nu are pe cine se baza daca si terenul e prolific evolueaza spre sociopatie

  7. Alin Ropan says :

    Asta-i Romania, o tara de lumea a 3-a. De 23 de ani ati votat fara sa ganditi, acum veti suporta consecintele. O tara nu se civilizeaza daca 90 % din locuitorii ei nu au nici 4 clase absolvite. Asta e destinul vostru si il meritati din plin !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: