Depresie post studențească

Gata, ai terminat şi facultatea! Şi acum? Şi acum ce faci? Încotro o iei? Deja piața muncii te trage de mânecă sau, mai bine zis, tu o cam tragi pe ea de mânecă să te adauge în cârdul ei plătitor de taxe. E aşa o ușurare să te vezi angajat încât nu te mai bucuri de timpul pe care-l petreci acasă căci tot ce ştii să faci acum se traduce într-o mare depresie post studențească.

Da, m-aţi auzit bine, depresie post studenţească. Este acea depresie în care începi să mănânci ce apuci, uneori îţi rozi şi unghiile, îţi rupi părul din cap, iar pipota tremură de fiecare dată când telefonul sună şi-ţi arată un număr necunoscut. Cin’ să fie, cin’ să fie? Cu o voce tremurândă răspunzi timid “Alo!“, la capătul celălalt al firului e doar o duduie care te intreabă suav: “domnișoara Xulescu?“, tu, cu o moacă de “i did it!”, dai frenetic din cap şi spui “Da, da, chiar în persoană!“, “sunt din partea Dsdfgsa Company, realizăm un studiu de piaţă despre subiectul verzi uscate-n capitală, aveți două minute să ne răspundeți la câteva întrebări?“, răspunde aproape mecanic cealaltă voce. Deja entuziasmul tău este invers proporțional cu entuziasmul persoanei care te-a apelat. În funcţie de starea de spirit închizi sau nu telefonul.

Printre simtomele depresiei post studenţească se numără şi regretul că nu ai făcut mai multe internship-uri, c-ai stat în vârful patului, holbându-te la Suits sau la Games of Thrones. Şi ca să te revanşezi, începi s-apeşi butonul de “Apply!” la orice anunţ de job sau internship pe care-l găseşti pe site-urile de specialitate, doar doar te-o chema cineva să recuperezi ce n-ai făcut în trei ani.

Deja începi să-i urăşti pe prietenii care-ţi refuză invitaţia la film sau limonadă pe motiv că-s obosiţi de la atâta muncă şi  începi să empatezi cu prietenii de suferinţă, şi ei afectaţi de sindromul post absolvire. Nici cei care-ţi ţin predici referitoare la necesitatea angajării tale nu-s pe placul tău.

Printre o unghie ronţăită, un suspin isteric şi-un ochi aruncat către telefon mai revizuieşti niţel de zor CV-ul, în fiecare zi aratâ mai prost sau, în funcţie de stima de tine, mai bine. Ăi de la resurse umane sunt duşmanii tăi, deja începi să te gândeşti serios la backgroundul lor intelectual şi îţi propui, ca atunci când vei fi angajat, să îi suni să să le spui vreo câteva. Asta nu se întâmplă niciodată, sau aproape niciodată.

Depresia post studenţească seamănă cu astenia de primăvară, leacul ei este contractul de angajare, până atunci muuuultă răbdare!

Advertisements

Tags: , , , , , ,

11 responses to “Depresie post studențească”

  1. Antoaneta Bartoș says :

    ”Nici cei care-ţi ţin predici referitoare la necesitatea angajării tale nu-s pe placul tău”. Știiim! Dar asta nu ne va face să încetăm! :)) Mult noroc la pescuirea unui superjob, Andreea! 🙂

  2. Poteci de dor says :

    Crede-mă că şi depresia post angajare e la fel de “mâncătoare” de linişte. Când mi s-a spus “din momentul ăsta uiţi tot ce ai învăţat în 4 ani de facultate, teoria aia nu are legătură cu ce vei face aici”, m-am rugat să mă răpească ăia mici şi verzi. Unghii de ros să avem. Baftă! Nu intra în panică, se va rezolva curând.

  3. vienela says :

    Am ajuns sa iau foarte in serios depresia studenteasca, dupa ce baiatul unei prietene a fost la un pas de sinucidere. Terminase de un an facultatea si nu reusea sa isi gaseasca ceva de munca, nu mai iesea din casa, nu mai vorbea cu familia si cu prietenii… In prima seara in care a iesit din casa, a avut norocul chior de a primi o comanda pentru o lucrare foarte bine platita (el este artist plastic). SDe atunci, i-a mers tot mai bine, dar nu pot uita cum privea in gol, ca un animal fara ganduri sau sentimente.

  4. cotos says :

    Eu nu am avut timp de asa ceva. Nici la 2 saptamani dupa ce am terminat faculta, m-am si angajat. Iar de atunci tot pe campul muncii :))

  5. Alin Ropan says :

    Da, exact. Faceti prostilor, internshipuri cu miile, lucrati gratis ca sa aiba patronii SCLAVI ca voi, ca cei care cunosc ce valoare au nu pot fi prostiti….

    Faceti experienta 10 ani de zile pe un post, ca atata se cere si pentru gunoier, etc….apoi aflati ca l-a angajat patronul pe frate-so, chiar daca a facut 2 clase…

    Asa, PROSTILOR, contribuiti la bogatia unor BISNITARI CARE AU FACUT FIRME DIN FURTISAGURI, iar acum angajeaza prostalai ca voi pe salariul minim !!!

  6. Alin Ropan says :

    Da, exact. Faceti prostilor, internshipuri cu miile, lucrati gratis ca sa aiba patronii SCLAVI ca voi, ca cei care cunosc ce valoare au nu pot fi prostiti….

    Faceti experienta 10 ani de zile pe un post, ca atata se cere si pentru gunoier, etc….apoi aflati ca l-a angajat patronul pe frate-so, chiar daca a facut 2 clase…

    Asa, PROSTILOR, contribuiti la bogatia unor BISNITARI CARE AU FACUT FIRME DIN FURTISAGURI, iar acum angajeaza prostalai ca voi pe salariul minim !

  7. Alin Ropan says :

    Fetelor, nu fiti deprimate ca nu gasiti job. Va ajut eu. Uite, se cauta secretare. Mai multe detalii aici :

    http://www.facebou.ro/2013/prostia-omeneasca/secretara-multifunctionala/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: