Un drum spre lacul Câlcescu

Frumuseţea României se vede cel mai bine de sus, din munţii noştri semeţi şi trufaşi. Frumuseţea s-o fi născut ea la sat, dar cu siguranţă a crescut la munte, cu aer tare, miros puternic de răşină, printre potecile înguste de munte care duc sus, în creierii munţilor.

 Mirajul Transalpinei îi fură pe  turiştii care ajung pe la Obârşia Lotrului, nici nu-i de mirare că potecile prin munţi sunt bătătorite de puține picioare de oameni, dar, chiar şi aşa, PET-urile au înflorit şi ele odată cu topirea zăpezii.

Ca să ajungi sus, la lacul Câlcescu, ai nevoie de aproape patru ore, asta dacă începi traseul din inima Obârşiei Lotrului. Noi am mai scurtat din traseu pentru că ne-am instalat tabăra la vreo trei ore de lac, în josul muntelui, lângă cursul lin al râului Lotru.

Drumul este accesibil chiar şi pentru cei mai puţini experimentaţi. Timp de aproape două ceasuri veţi merge pe o potecă pavată cu piatră adusă de aluviuni, iar drumul frumos o să vă îmbie la zăbovit. Brazi mari şi mici vor sta de strajă de o parte şi de alta a potecii, mai sus poteca de lemn se va înălţa în faţa voastră ca un zmeu venit de nicăieri. Sursurul zgomotos al Lotrului vă fa fi călăuză până aproape de lac, însă la un moment dat îi va preda ştafeta afluentului său, râul Câlcescu, copil sprinten al lacului Câlcescu.

Cea mai mare parte a traseului este prin pădure şi, fiind în ograda ursului, ar fi bine să faceţi niţel zgomot, asta dacă nu vreţi să daţi nas în nas cu moş Martin.

După nici două ceasuri de mers prin pădure veţi ieşi într-un luminiș plin cu afine dulci de munte. Priveliştea îţi taie respiraţia. De aici poţi să vezi şoseaua Transalpina şi, când vântul bate din direcţia ei vei auzi şi-un pic din vuietul maşinilor, dar doar un pic.

N-am mai lungit-o mult ş-am purces la drum. După ce treci de poieniţă, drumul devine un pic mai greoi, căci bolovani mari şi grei se vor propti în drumul tău. Cu sudoare pe frunte şi cu inima săltând de plăcere am continuat aşa încă o jumătate de ceas, până când vedem minunatul lac Câlcescu şi locul de unde râul Câlcescu îşi desprinde aripile.

Trebuie să vă spun că lacul Câlcescu are şi o micro-deltă, unde mormolocii se zvârcolesc neconteniți.

De aici e numai un pas până la minunatul lac. Tot de aici se desprinde încă un traseu care duce şi mai sus, la lacul Zănoaga, dar nu Zănoaga cea adâncă despre care învățăm la geografie, ci Zănoaga Stanei, Zânoaga Parângului. Noi nu am mai avut timp să ajungem şi la Zănoaga pentru că seara aproape că avea să ne prindă pe drum.

Pe lângă Câlcescu s-au mai format alte două lacuri glaciare (lacul Vidal şi lacul Pencu), dar nu atât de mari şi scipitoare precum Câlcescu.

floare munţii Parângrăsărit de lună Transalpinatricolorul în parângpoteci prin munţii Parâng spre lacul Câlcescutraseu spre lacul Câlcescu munţii Parângprivelişte munţii PArângafine munţii ParângTransalpina de departemunţii Parângcerul în munţii Parâng

platoul munţilor ParângRaul CalcescuLacul CâlcescuLacul Calcescumormoloci în Lacul CâlcescuLacul  CâlcescuLacul Câlcescu.privelişte lacul Câlcesculac glaciarlacuri glaciare mai sus de Câlcesculacuri glaciareghetar în munţii Parângfluturi în Parânglacuri glaciare România

Advertisements

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

8 responses to “Un drum spre lacul Câlcescu”

  1. Petru says :

    Cel mai adânc lac glaciar din România este lacul Zănoaga din Munții Retezat, nu cel din Parâng :). Celui din Părâng îi spune Zănoaga Stânii dacă nu mă înșel

    • filedinpoveste says :

      Da, ai dreptate, Zănoaga cea adâncă e în Retezat. M-a indus în eroare denumirea Zănoagei din Parâng care, culmea, se numeşte (sau cel puţin pe indicator) Zănoaga. Fără alte specificaţii.

  2. Ochiu ratiunii says :

    Foarte frumoasa calatoria. Tocmai am mers si eu cu tine pe poteca… acum imi trag putin sufletul 🙂

  3. cotos says :

    Frumusetea tarii, pe care o exploram doar noi. Altii nici nu se obosesc sa o promoveze. De nu ar fi oamenii ca noi, care se plimba, adauga poze multi nici nu ar stii ce sa vada si unde sa mearga.

  4. vienela says :

    Tare frumoasa este tara in care traim! Pacat ca unii nu respecta ceea ce natura ne ofera cu atata generozitate (vezi articolul meu de ieri).
    Mi-au adus un zambet larg pe fata imaginile astea si un inceput de ras mormolocii… 🙂

  5. Mărgeluţa says :

    Cand eram mica, mergeam cu ai mei la Obarsia Lotrului si Vidra in fiecare vara. Cel mai bun pastrav din viata mea acolo l-am mancat! 🙂 Ce vremuri frumoase erau acelea!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: