Legislaţie versus religie

Cândva a fost considerată punct de temelie în viața omului, dar astăzi religia se confruntă tot mai des cu revolta omului: odată pentru că oamenii îi caută nod în papură, iar cartea sfântă a fost ponegrită de oamenii de ştiinţă şi de numeroase descoperiri ştiinţifice şi odată pentru că educaţia ne îndepărtează de religie pe care mulţi o consideră depăşită pentru secolul în care trăim.

Dacă este să urmărim faptele istorice, vedem că există foarte multe lacune în ceea ce priveşte întemeierea creştinismului, unele detalii sunt exagerate, altele par din alt film, dar cu toate acestea numărul de adepţi a crescut semnificativ după răstignirea pe cruce, însă nu despre asta vreau să discutăm astăzi.

Dacă este să citim cu atenţie legislaţia vedem că pe alocuri legislaţia se bate cap în cap cu religia. Deşi religia şi menţionarea supunerii în faţa Domnului îi aşază pe unii politicieni pe scaunul din Parlament, legislaţia a fost lăsată în voia Domnului…sau nu.

Dacă aruncăm un ochi peste articolele dedicate libertăţii de conştiinţă, mai exact la articolul 29 din Constituţia României vom citi următoarele: “libertate gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă“, ei până aici totul e lapte şi miere, însă următorul paragraf vine cu următoarea precizare: “Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie sau să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale“.  Aici apare un semn de întrebare, oare nu suntem noi forţaţi, la botez, atunci când avem vreo trei luni, să adoptăm, fără voia noastră, o religie?

Punctul la care legislaţia se confruntă cu religia naşte dileme şi mai mari în structura de rezistenţă a religie dar şi a legislaţiei. Nu e de mirare că atât religia cât şi legislaţia lasă loc interpretării şi stârneşte adesea confuzii. Nu ar trebui să ne mire că, cei certaţi cu Dumnezeu doresc să legalizeze homoxexualitatea. Dacă în faţa Domnului orientarea lor sexuală nu se înscrie în canoane, măcar în faţa Constituţiei să urmeze calea cea dreaptă.

Pare-mi-se că religia ni se bagă pe gât fără să cerem acest lucru, acest detaliu ar explica de ce numărul celor care se declară atei este în creşere.

Convertirea la o religie e corectă dacă se realizează la vârsta de doar trei luni? Sunt oare părinţii sau tutorii copilului în măsură să decidă ce e mai bine pentru el? Se înscrie actul botezului în limitele legii amintite mai sus? Acestea sunt doar câteva din întrebările la care anticipăm răspunsul dar care ne lasă, totuşi, câteva semne de întrebare.

 

Advertisements

Tags: , , , , , , , , ,

2 responses to “Legislaţie versus religie”

  1. Alin says :

    Religia trebuie reformata, trebuie adaptata la cunostiintele omului contemporan-la informatie,altfel va disparea incet incet in cateva sute de ani

  2. Mirela says :

    Pot sa treaca secole oricate, daca ceva exista de la facerea lumii nu prea ar trebui sa conteze… Credinta omului a slabit si e pacat, pe de alta parte biserica trebuie sa gaseasca alt mod de comunicare si adresare omului de azi, ca intr-adevar nu se mai face deloc inteleasa daca nu se schimba, radical.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: