Povestea ciocolatei

Că e albă, că e neagră, că e simplă sau mai dichisită, că e dulce sau amară, ciocolata este dulcele nevinovat  de la ăl mai mic la ăl mai mare. Ciocolata e primul dulce procesat pe care mi-l amintesc și, probabil, şi primul pe care l-am gustat, însă dragostea dintre noi a fost atât de mare încât părinți au vrut să ne despartă. Era o dragoste imposibilă căci ai mei, părinții, au ținut cu tot dinadinsul să ne “curme” suferința, căci, da, sufeream atunci când nu aveam acces la ea, la ciocolată.

Povestea ciocolateiMai întăi ne-au lăsat să ne împrietenim până au văzut că dragostea dintre noi nu mai e atât de inocentă, devenise una obsesivă și “trupească” dacă pot să-i zic așa.

Şi ce s-au gândit ei să facă? Păi să vezi, au înlocuit-o pe Romeo a mea (ciocolata) cu un neica nimeni, un bețivan, de le drojdea ba cu rom, ba cu lichior.

De cum l-am sărutat gustat, mi-am dat seama că între noi nu poate să fie nimic serios. Dragostea cu sila nu se poate şi chiar mi-era silă când vedeam ciocolata aia bețivană (a de rom sau a de lichior).

Am încercat în zadar să scap de ea. Cum să le spun că nu-mi place? Pe vremea aia credeam că, aducând în discuție problematica alcoolului, puteam să-i înduplec să nu-mi mai cumpere ciocolata asta. O detestam şi nu înţelegeam de ce mereu părinţii vin acasă cu aceeaşi ciocolată.

Acum înţeleg că a fost doar un complot să mă facă să urăsc ciocolata şi să asociez orice e dulce şi din cacao cu gustul acela de ciocolată bețivă. Dar iacătă că dragostea dintre mine şi ciocolata clasică (adică oricare, numai aia cu alcool nu) a supravieţuit şi fără să avem prea mult contact una cu cealaltă şi chiar mai mult, a-nceput să-mi fie dragă şi cea bețivană (ciocolata cu rom).

Acum îmi place ciocolata, dar parcă pofta de azi nu mai are nimic din intensitatea celei pe care mi-o amintesc eu.

Advertisements

Tags: , , , , , , ,

6 responses to “Povestea ciocolatei”

  1. Alin says :

    Nici mie nu-mi place ciocolata cu rom. Si cand eram mic si parintii mei aveau un fix cu ciocolata Poiana cu crema umpluta,iach,nici acum nu-mi place.

  2. Irealia says :

    Nu știi tu ce-i bun! 😛
    Te rog să mă crezi că, până la sarcina cu numărul doi, între castraveții murați și ciocolată, orice fel de ciocolată, alegeam castraveții. La fel procedam și dacă în balanță atârnau pe de-o parte ”sărături”, pe de alta, dulcețuri. 🙂 Nu știu ce hormon s-a dereglat, dar de când s-a cuibărit puștiulache, mai întâi în burtă, apoi în suflet, sunt în stare să iau ciocolata de la gura fetei mai mari! Atâta noroc c-aia-i cu lapte, ori eu o prefer cu alcool. 🙂

    • filedinpoveste says :

      :)) acum imi place si mie ciocolata Rom, ba mai mult, am si pofta de ea.
      Ahh, copilul a scapat ca prin urechile acului. Ai mei imi luau cu rom, dar nu-mi amintesc sa fie preferata lor.

  3. cotos says :

    Orice ciocolata. Neagra, alba, cu umplutura, cu alune. Sa vina la mine toate ciocolatile :))

  4. coco says :

    drept sa zic, ador ciocolata cu rom! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: