Şcoala ucide creativitatea

Educaţia ne obligă să trăim mai mult în cap şi mai puţin în corp, corp pe care îl putem controla cu uşurinţă. Nu e de mirare că dansul, muzica, teatrul şi pictura sunt arte lăsate în paragină căci şcoala plasează aceste arte pe ultimul loc în orarul elevilor. Ei trebuie să îşi cultive creierul, să devină matematicieni, fizicieni, să ştie istorie, geografie şi limba română.

Dar şcoala uită amănuntul cel mai important, asupra corpului ai control deplin, iar asupra creierului…mai deloc. De ce nu ne place să cultivăm ceea ce avem deja? Deşi poate te îndoieşti, îţi ofer un banal exemplu. Dacă vrei să îţi ridici mâna, ei bine, poţi să faci asta, dar dacă vrei să găseşti rezolvare la o întrebare ca “de ce apa fierbinte îngheaţă mai repede decât cea rece?” (apropo, dacă ai un răspuns pertinent, oamenii de ştiinţă te vor răsplăti cu 1000 de lire), ei bine, te izbeşti de incapacitatea creierului de a rezolva această dilemă nu instantaneu, aşa cum se întâmplă în cazul membrului, ci s-ar putea să fie o chestiune de câţiva ani dacă nu sute sau mii de ani.

De aici a plecat şi Ken Robinson când a afirmat pentru prima data public că educaţia ucide creativitatea. Educaţia de după revoluţia industrială avea nevoie de creiere aşa că politicul a vrut să ajute şi a instaurat un sistem de educaţie care avea să ucidă arta. Pe timpul lui Shakespeare oamenii lustruiau datul natural. Dacă mânuirea pensulei, a dălţii sau ritmul muzicii erau un al cincilea simţ era clar ce drum urmau tinerii.

Astăzi, deşi orele de limba şi literatura română încarcă la refuz orarul tinerilor, ei tot nu ştiu să vorbească în public, să-şi controleze vocea sau să se facă înţeleşi de fiecare dată. Iar pentru că facultăţiile scot absolvenţi pe bandă rulantă, diploma s-a depreciat clar şi sigur. Oare acelaşi lucru se întâmpla pe vremea părinţilor? Ştim cu toţii răspunsul.

“Dacă nu eşti pregătit să greşeşti, nu eşti pregătit să fii creativ!”

A fi creativ înseamnă să fii pregătit să greşeşti, să faci ceea ce ceilalţi consideră o prostie, să ai curaj să faci ceea ce alţii nu pot face. Însă şcoala sancţionează greşeala şi taie elanul tinerelor talente, le frustrază şi, în cele din urmă, le trimite pe un drum pe care nu vor străluci niciodată.

Şcoala consideră învăţământul vocaţional neimportant pentru ea, societate şi oameni. Şcoala ucide mai ceva ca viteza, fumatul sau alcoolul, doar că ea ucide oamenii în interior.

Mai jos Sir Ken Robinson ne vorbeşte despre cum, ce şi de ce  şcoala ucide creativitatea.

Advertisements

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: