Crăciunul: marketing vs. religie

Motivul de a petrece mai mult timp în familie, de a fi mai bun, de a dărui mai mult stă ascuns sub două semne. De la sume de bani impresionante cheltuite pentru cadouri şi masa de Crăciun, la ritualuri, toate stau sub semnul marketingului sau al religiei. Acestea dau un alt sens acestei sărbători în fiecare an.

Dacă marketingul crăciunesc dictează în primul rând sărbătoarea americană a Crăciunului, în fiecare an îşi face tot mai mult simţită prezenţa şi pe plaiurile mioritice. Dacă moda americană spune că toate cadourile se cumpără de către cei dragi, se împachetează frumos şi se aşează sub bradul de Crăciun frumos îmbrăcat, ei bine, în moda românească, dictată de relige, moda e alta, sau era alta.

Ţin minte că la noi Moşu’ venea frumos îmbrăcat în fiecare an, în Ajun. Cu barba lui lungă, cu un miros de portocale şi dulciuri ne aşeza pe genunchii lui şi ne punea să spunem câte-o poezie de căciulă. Fiecare după puterea lui, în funcţie de vârstă sau în funcţie de cât de mult erai copleşit de prezenţa Moşului. Numai aşa primeai cadoul, iar prestaţia ta de pe picioarele moşului era răsplătită cu un cadou.

Astăzi se apelează tot mai mult la vecinii noştri de peste ocean. Până şi costumul Moşului a fost adaptat de băieţii de la marketing. Culoarea verde a costumului de Moş Crăciun a fost retuşată de marketingul Coca Cola şi schimbat imediat, în inimile tuturor, în culoarea roşu. Micile petice albe au fost păstrate. Poate în amintirea zăpezii sau a bunătăţii Moşului.

Tot marketingul american a invadat religia românească şi în ceea ce priveşte muzica de Crăciun. Colindele noastre româneşti, toate sub semnul naşterii Domnului şi al religiosului au fost adaptate la moda occidentală. De la colinde cu Moş Crăciun, la colinde dedicate în întregime brăduleţului de Crăciun, toate sunt copia fidelă a sărbătorii americane. Unde să mai pui că muzica englezească o dă la o parte pe cea românească şi ne trezim fredonând “jingle bells” în loc de colinde autohtone.

Dacă tot ne-am spoit cu englezisme la bot şi masa de Crăciun a fost adaptată. Meniul tradiţional a început să conţină şi mâncăruri cu o altă origine decât cea românească. Poate şi nevoia de diversificare a acestuia, poate şi faptul că românul s-a săturat de atâtea preparate din carnea de porc l-au determinat pe om să-şi “îmbunătăţească” meniul de Crăciun.

Ritualul de Crăciun începe şi el altfel. Astfel, dacă în anii copilăriei mele mergeam cu bunica la biserică în ziua Naşterii Domnului, astăzi, cum ne trezim ne aşezăm la masă şi ne mai ridicăm de la ea abia seara. Evident printre palavre mai înghiţim câteva calorii. Nu-i de mirare că în astfel de perioade apar tot mai multe reclame la laxative şi alte pastile care uşurează digestia.

Închei prin a spune că astăzi 25 decembrie înseamnă mai mult Moş Crăciun decât Naşterea lui Iisus.