Filmele – un amalgam de clişee?

Scenariştii de la Hollywood sunt lipsiţi de creativitate. Deşi filmele par promiţătoare înainte de lansare, criticii de film şi  marele public au început să nu mai dea doi lei pe unele producţii care, practic, sunt un amalgam de clişee şi situaţii previzibile încă din primul minut de vizionare.  

Aceiaşi scenarişti încearcă să introducă în filme şi scene educative care vizează teme de impact major asupra oamenilor: purtarea centurii de siguranţă şi efectele utilizării/neutilăzării acesteia, consumul excesiv de alcool şi tutunul dăunează grav sănătăţii, promovarea unui consum de fructe şi legume, etc, în orice caz, majoritatea reclamelor educative pe care le vedem zilnic la TV. Dar unele scene sunt, de-a dreptul, lipsite de sens.

Nu am înţeles niciodată de ce, atunci când se spală pe dinţi, actorii nu folosesc niciodată pastă de dinţi. Înţelegem că bugetul a intrat la apă şi nu include cheltuielile pentru pasta de dinţi, dar oare de ce să mai foloseşti periuţa de dinţi dacă nu ai pastă de dinţi? Oare producătorii filmelor ne învaţă o nouă metodă de spălat pe dinţi sau una de împrăştiat microbii în cavitatea bucală?

Dacă tot se mizează pe scene educative, de ce oare aproape toţi puştii din filme refuză să mănânce legumele, în special brocoli?  Şi pentru că tot vorbim de copii şi educaţie, de ce, întotdeauna, copilul chinuit de colegii de clasă este un grăsuţ cu ochelari? Filmele ne învaţă de mici să fim rasişti, să-i urâm pe cei supraponderali, pe cu probleme de vedere şi pe cei cu aparat dentar. Filemele şi revistele ne îndeamnă, în schimb,  şi să-i îndrăgim pe cei dezvoltaţi armonios.

Personajele principale nu au defecte, iar rolurile acestora sunt jucate de cei mai frumoşi actori din film.

Aţi răsfoit vreo revistă Cool Girl sau orice revistă pentru tineri? Nu-i de mirare că odraslele au devenit tot mai complexate de modul cum arată, că vor să se macheze sau să-şi scoată formele în evidenţă.  Eu la vârsta aia priveam băieţii doar ca parteneri de joacă şi boacăne, nici prin minte nu-mi trecea să vreau mai mult de la ei. Ei, poate vă gândiţi că eram eu mai încuiată sau antisocială, Au fost şi băieţei care-mi plăceau, dar nu aşteptam de la ei mai mult de-un pupic pe obraz şi-atunci mă înroşeam până-n vârful urechilor.

Dincolo de asta, regizorii şi scenariştii de la Hollywood iubesc laxativele, acele „bomboane” care provoacă spaima w.c.-urilor. Dar ei nu au citit prospectul, căci laxativele nu au niciodată efect imediat, ci durează câteva ore, echivaletutul digestiei.

Oricât de lacrimogen şi emoţionant ar fi, detest finalul „You may kiss the bride!”. Nu totul se încheie cu un sărut în faţa altarului, chiar dacă burlacii ar spune că orice căsătorie este sfârşitul. Din contră, în cele mai multe cazuri, viaţa începe abia după căsătorie. Iar viaţa în doi nu este atât de rea sau de bună ca în filme.

Pe lângă aceste minusuri, majoritatea scenariştilor îşi promovează cultura. Dacă un film american va avea cel puţin un cadru cu steagul naţional, francezi vor miza pe bucătăria lor desăvârşită, cunoscută îl lumea întragă, iar asiatcii ne vor propune un periplu prin liniştea călugărilor şaolini.

Deşi se mizează pe faptul că o idee care a adus câştiguri mari într-un film anterior, va garanta succesul şi următoarelor, producătorii de film trebuie să aibă ca şi moto: “ publicul se plictiseşte repede şi detestă filmele previzibile”.

Advertisements

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Trackbacks / Pingbacks

  1. De ce iubim America | file din poveste - 01/04/2013
  2. Femeia din vis | file din poveste - 08/07/2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: