Croitoraşul cel viteaz taie bunul simţ

Bucureştiul te stoarce de răbdare şi îţi întinde la maxim nervii. Doar aici muncitorii (instalatorii, croitorii, etc) sunt mai ceva ca buricul pământului, doar depinzi de ei căci, vezi dom’le, ei îţi fac ţie o favoare, nu tu lor că le dai o pâine, vorba aia.

De răbdarea de care ai nevoie cu un croitor made în Bucureţi să-ţi coase două perdele nu vei mai avea nevoie în nicio altă parte.

Mă duc frumos la croitor să-mi facă un preţ şi să-mi spună un termen de execuţie, să ştiu la ce mă înham şi dacă-mi convine. Oferta e generoasă, de la preţuri de trei lei pe metrul liniar la cinşpe.  Studentă fiind şi cum în buzunar e criză aleg cel mai mic preţ. Termenul de execuţie mă încântă şi el, de vineri pe luni e perfect, mai ales că sfârşitul de săptămână aveam să mi-l petrec la peste 200 de kilometrii distanţă de capitală.

Zis şi făcut, am lăsat perdelele la croitoria din Văcăreşti până vine ziua cea mare şi iacătă-mă luni bătând Bucureştiul  în lung şi-n lat după perdele. Dar ce să vezi, perdelele nu-s gata (şi nu vor fi nici prea curând) căci soţia croitorului lucrează doar de la cinci încolo. Zic ok, dar “am nevoie de ele. Mâine sunt gata?”, “da, da, bineînţeles!” sună vocea croitorului, “până în cinci sunt gata, chiar şi mai devreme. Te sun dacă sunt gata mai devreme”. Numai că eu marţi “termin la patru sau…la două”, nu eram sigură, dar am menţionat asta, fiind sigură că nevasta croitorului, care era şi ea croitoreasă, avea să-mi coase perdelele până la ora menţionată.

Uite aşa vine marţi, termin cursurile la două şi zic să merg la croitorie, doar doar le-oi lua. Într-un ritm de-a râsu’-plânsu’ croitorul se uită mirat la mine că perdelele nu sunt gata, nici măcar nu a băgat foarfeca în dânsele. Iar nevastă-sa vine la cinci (deci clar că perdelele mele nu erau gata nici măcar la cinci aşa cum îmi promisese cu o zi în urmă, darămite mai devreme) şi se apucă d-ale mele şi la “şapăte fărʼ un sfert te sun că-s gata” . Ca să mai dreagă atmosfera îmi povesteşte politică, niciodată subiectul ăsta nu dă greş, critici un pic puterea şi-un pic opoziţia şi gata te-ai împrietenit cu omuʼ.

Numa că mie nu îmi plac chiţibuşurile astea. Dacă te-a pus nabii să lucrezi în servicii, păi fă pe dracu-n patru şi mulţumeşte-ţi clienţii. Spune-le de la început cum funcţionează lucrurile, la ce să se aştepte şi dacă îi convingi, respect-ţi promisiunile. Nu-mi place să fiu plimbată de ici, acolo, cu jumătăţi de măsură, că doar “sunt cetăţean european şi am drepturi”.

Nici nu mă aşteptam să mă sune la şapte fără un sfert, aşa cum mă dusese cu zăhărelul. Iar miercuri (n.r. ieri) aveam de gând să-mi iau perdelele, făcute sau nefăcute, deşi nu luam în serios ultima variantă.

Uite-mă miercuri ajungând la croitor. “Doar perdeaua e gata, draperia diseară, la şapte e gate, îţi spun io!”, nu mai spune, eu stau prost la capitolul răbdare şi toleranţă când vine vorba de oameni care lucrează cu publicul. De aceea, cred eu, i-am bătut obrazul şi i-am spus ce cred: cum că tot ce a făcut el e bătaie de joc, că mă plimbă de azi pe mâine şi perdelele tot nu sunt gata. Nu e normal ca în domeniul lui să spună ceva şi să facă altceva. Dacă ştie că e ocupat, păi să-ţi spună şi ţie cât durează în realitate, nu în realitatea lui imaginară. Şi credeam că e normal să-şi ia o marjă de timp, cum au făcut băieţii cu mobila care mi-au zis două spătămâni şi mi-au explicat că mobila e gata mai repede, dar în caz că intervine ceva (inundaţii, blocarea drumului, etc.) să îşi onoreze comenziile la timp, lucru pe care l-au şi făcut. Dar ce să zic, erau oameni de la mine din oraş, nu din Bucureşti.

În cazul croitorului de Bucureşti nu merge zicala “clientul nostru, şefu’ nostruci, poate, doar viceversa

L-am surprins când i-a spus că stau acolo până e gata perdeaua, dar el n-avea de gand să coase două tivuri. A-nceput să mă numească nesimţită şi că dacă ştia că fac aşa nu lucra pentru mine. Nu mi se pare normal să-ţi jigneşti clientul şi să-i spui că e bolnav cu creierii, oricât de adevărat ar fi asta. Obligaţia ta e să-ţi respecţi clienţii.

Hmm, “vreau să vorbesc cu şeful dumneavoastră!” i-am tăt-o croitorului cu chelie, patinuarul de muşte cum ar spune Mădă. Dar el e şef la el în ogradă aşa că singurele soluţii erau să chem:

1. Protecţia Consumatorului dar nu a părut convins că această instituţie ar face mare brânză;

1. Garda financiară şi FISC-ul aşa că i-am cerut bon pe ce-mi lucrare cu menţiunea că eu nu plătesc pentru ceva ce nu e gata. Şi el tot încerca să-mi spună că seara aveau să fie gata, dar deja termenul alocat de răbdarea mea expirase demult;

2. Poliţia care a şi dat rezultate. Ori el nu a mai avut chef să continue disputa cu o fată pusă pe treabă, ori îi era frică de madame police.

Mi-a tăiat factură şi a început să-şi caute un judecător într-o duduie de la bloc. La fel ca în faţa tribunalului s-a găsit, drăgulde el, să explice versiunea lui, cu posibilitatea, acordată mai tărziu, să-l corectez unde greşeşte. Mi s-a părut un circ şi “de aceea România nu funcţionează, din cauza oamenilor ca dumneavoastră care merg pe principiul că «las-o băi că merge aşa». Că aşa a crescut  generaţia ceauşistă! Şi ne mai mirăm de ce suntem atât de în urmă!”, iar asta e doar o critică la adresa oamenilor care au rămas cu îmaginea că în România lucrurile pot funcţiona şi cu jumătăţi de măsură.

Am plecat protestând la adresa înfloriturilor pe care le aducea croitorul cu referire la întreaga situaţie, de parcă visul unei tinere ar fi să stea fără perdele ca vecinii să poată privi în voie. Şi iacă-tă am ajuns acasă şi am sesizat că eu nu am mai achitat niciun ban, doar avansul de 20 de lei, care oricum mi se pare mult pentru bunul simţ şi respectul croitorului de cinzeci şi ceva de ani.

E greu de crezut că într-o capitală europeană este mai ceva ca-ntr-o junglă. Asta până începi să locuieşti într-una şi să vezi că lucrurile pe care ţi le povesteau prietenii despre Bucureşti nu erau tocmai exagerări, aşa cum credeai pe-atunci.

Advertisements

Tags: , , , , , , , ,

2 responses to “Croitoraşul cel viteaz taie bunul simţ”

  1. Ursuleţul verde says :

    cu tine nu e de şagă! :)) un fel de perdelele sau viaţa! Viaţa fiind pentru el micuţa afacere…

Trackbacks / Pingbacks

  1. Patrioţi doar de 1 Decembrie « - 01/12/2012

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: