Un alter ego

Trăim într-o lume care ne face reticienţi la nevoile celorlalţi, dar şi într-una proiectată după bunul plac atunci când decidem să apelăm la o conferinţă faţă-n faţă cu propriul ego, evident cu uşile închise „publicului”.

Sutem prea mari ca să fim noi înşine şi prea mici ca să fim luaţi în seamă. Şi asta pentru că am creat o lume parşivă şi nesănătoasă care ne obligă să devenim actorii cu suficient curaj pentru a merge cu capul sus pe „walk of fame-ul” propriei vieţi.

Devenim actori în jocul cu prietenii şi ne cizelăm aptitudinile în duelurile cu „duşmani”. Îi iubim pe cei care au puterea să zâmbească atunci când ar trebui să plângă şi îi invidiem pentru rapiditatea cu care o ia de la capăt. Îi detestăm pe cei care  ne zâmbesc şi sunt drăguţi cu noi deşi ştim că ne urăsc prin toţi porii pielii lor. Dar, trebuie să recunoaştem, iubim teatrul mascat chiar şi în faţa peroanelor pe care le îndrăgim.

Dar oare de ce? Pentru că nu ne place să fim compătimiţi? Sau pentru că vrem să demonstrăm că nu suntem doar o trestia cugetătoare, aşa cum spunea Blaise Pascal? Ştim cu toţi că  „un abur, o picătură de apă e destul ca să-l ucidă”, să-l nimicească pe el, omul, dar cu toate acestea vrem să părem invincibili.

Numai dorinţa de a crea o lume receptivă, dedicată întru totul dezvoltării sale durabile ne mai oferă şansa, deja pierdută, de a fi noi înşine, dincolo de haina de piatră a caracterului pe care o purtăm în fiecare zi.

Advertisements

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: