Nişte cuvinte

Pentru că tot ne aflăm la sfârşitul unor campanii electorale, dar şi la începutul unora, am încercat câteva mişcări dadaiste de campanie electorală. Numai că, de data asta, candidaţii nu sunt politicienii (pentru că eu nu-mi propun să fac politică), dar punctele principale rămân aceleaşi: “10 pentru România!”, “dreptate”, “adevăr” şi “bun simţ”, iar pentru cei mai inspiraţi lista poate continua la nesfârşit.

Totuşi, cei care realizează mesaje electorale uită ceva şi anume că nu mai credem demult în vorbe, parca-s ceva doar de formă, ceva în ce toţi ne încredem cu toate că suntem conştienţi că substanţa lor încearcă să iasă din “coconul dur” în care societatea le-a metamorfozat.

Vorbele sunt azi bla-bla-uri în care nici copii mici nu mai cred de ceva vreme. Ne minţim cu jocuri “sumbre” de cuvinte, dar, în fond, chiar asta suntem şi noi, o adunătură de cuvinte. Nu ne putem defini altfel decât prin cuvinte şi, de aceea, nu ne putem dezlănţui din strâmtoarea  lor . Şi astfel am ajuns să ne încredem în ele şi să ne unim prin ele.

Cuvintele au devenit prin utilizare forme deşarte, ele conţin nimicuri, sunt “pacte” opace fără de care nu am avea nicio ţintă şi niciun înţeles, cu atât mai mult în promisiunile persuasive de “câştigare” a încrederi, mai cu seamă a votului (zic câştigare pentru că nu ştim încă dacă şi câte au fost cumpărate).

Numai modul în care utilizăm aceste cuvinte le mai dă viaţă, căci, în rest, ele au murit demult. Numai unele mai trufaşe  au supravieţuit dar ca arhaisme sau neologisme, aceleaşi promisiuni repetate iar şi iar, dar niciodată respectate.

Odată cu schimbarea cuvintelor ne schimbăm şi noi. Ajungem să credem că există un vocabular pentru fiecare vârstă şi sunt cuvinte specifice doar unei vârste/categorii sociale sau chiar regionale. Şi, astfel, în funcţie de vârsta la care le vom utiliza, vom fi numiţi fie imaturi, fie copilăroşi.

Şi cum se ştie că omul/politicianul este pe un câmp de luptă neîncetat, cuvitele au devenit arma cea mai sofisticată. Dar, ca orice “armă”, cuvintele au două tăişuri şi asta poate în cazul ideal, căci, există situaţii când acestea pot avea şi mai multe. Fără să vrei poţi să ucizi mai multe deodată. E o luptă permanentă dusă de cuvinte împotriva altora, e ceva dincolo de raţiune şi dincolo de fiinţa noastră spirituală. Aceste două entităţi doar ne dau semnalul când să spunem ”stop!” şi să o luăm de la capăt.

Totodată cuvintele înseamnă mai multe decât o mie de fapte şi dor mai mult decât o mie de palme. De aceea politicienii noştri mizează pe ele, pentru că ştiu că dacă ne mint frumos reversul va şi mai  dulce.

Advertisements

Tags: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: