“A fi” la trecut

 Cu toţii ştim sau am văzut “mulţi viteji după război”, asta-i ideea care ar rezuma ceea ce am în minte. Da, chiar e un război, între “un scriitor” şi un “masculin” care să crede mai ceva ca Prâslea, într-o poveste a cărei substanţă nici el nu o cunoaşte, nu ştie ce caută şi nici nu ştie ce poate găsi. Mai mult ca sigur nu va găsi merele de aur, poate doar niţică înţelepciune, dar e bună şi aceasta.

Nu trata un concept doar la pura lor existenţă, pentru că nimic nu se rezumă la a exista! Existenţa şi apariţia a ceva constă într-o explicaţie, eventual cauză şi efect. De ce, mă rog, unele concepte sunt valabile pentru mai multe situaţii? Să dăm exemplul expresiei “să-mi bag…” care ar fi valabilă atât pentru ură, cât şi pentru  mirare, nepăsare sau chiar compasiune cum ar spune un concetăţean.

Aristotel nu mai există demult, dar nu înseamnă că noi, oamenii de rând, nu avem dreptul să filosofăm, să GÂNDIM asupra a ceva, a ceva ce e prezent oriunde „pe la metrou, pe la colţ de stradă, în scara blocului, într-un pub”. Şi ne mai mirăm de ce există oameni „limitaţi”. „Oare de ce?” ar fi întrebarea mea. Şi vă dau şi răspunsul. Pentru că ne place să primim totul de-a gata, pentru că mereu suntem nemulţumiţi de ceva, blamăm fără a lua atitudine, fără a gândi noi înşine. Şi începem să credem că noi puteam s-o facem/zicem mai bine. Probabil că da, dar de ce nu aţi făcut-o?

Din câte ştiam eu, toate lucrurile au o explicație, fie că ne convine sau nu, fie că o acceptăm sau nu. Iar ştiinţa vine tocmai pentru a nu ne simţi frustraţi. Judecăm ceva FĂRĂ A CUNOAŞE, fără a ne gândi şi la posibilitatea existenţei unui unghi de abordare.

Toţi filosofii au spus că singura deosebire dintre un om şi animale e faptul că omul este o fiinţă raţională. Dar, se pare că noi ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de acest dicton şi îi lăsăm pe alţii să vorbească şi, mai nou, gândească pentru noi.

Poporul român încă nu am trecut peste perioada comunismului. Căci doar aici ideile și, în general, informațiile era “luată de-a gata” că doar scrie în ziar, am văzut la televizor sau pur și simplu părinții noștri nu aveau curajul necesar pentru a se împotrivi unei gândiri de masă. Pentru că, probabil, riscau să fie luați în derâdere sau, chiar mai rău, să-și piardă funcția. Dar astăzi avem voie să ne dăm cu părerea, să comentăm, să dezbatem idei complexe şi ne facem auzite ofurile, cu atât mai simplu în mediul online.

Cred, totuşi, că mulţi nu au înţeles, încă, care-i faza cu democraţia şi cu libera exprimare. Un articol pe un blog ţine de libera exprimare şi poate fi aproba sau nu şi nici decum  “unanim acceptat de popor” pentru că aşa spun eu sau alt blogger. Rolul nostru e de a vă aduce în atenţie ceva nou, ceva ce nu s-a mai discutat. Iar problema cu “să-mi bag…” nu este unul din subiectele tratate în grupul meu de prieteni aşa că m-am gândit să vorbesc aici despre asta.

A face anumite catalogări ține de stratul nostru cultural, de grupul din care provenim și chiar de aspirațile pe care le avem. Fiecare  cataloghează mai mult sau mai puțin, în funcție de nevoile pe care le are, nevoi care s-ar rezuma la nevoia de a găși, cu un minim de efort, un țap ispășitor.

Aș putea să concluzionez această scriere cu faptul că întotdeauna ne raportăm la ceva pentru a ne dovedi superioritatea: românii la rromi, democrația la comunism, inteligenții la neînvâțați și acest șir poate continua la infinit, în funcție de contextul la care ne raportăm.

Advertisements

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: