Cine n-are bătrâni îi cumpără

  „Cine n-are bătrâni să-şi cumpere” spunea un proverb românesc. Dacă aceasta nu ne pare foarte cunoscută, construcţia „cine n-are bătrâni îi cumpără” pare mult mai actuală în viaţa politică actuală.  Cum? E foarte simplu, mai ales în  preajma sărbătorilor.

Acum e perioada prielnică de achizitionare de bătrâni pentru că preţul scade, cu toate că celelalte preţuri cresc. De ce scade preţul? Pentru că bătrânii încep să se deprecieze în raport cu moneda naţională din cauza inflaţiei din azile.

Şi cum politicianul e amator de „falsete”, îşi adună piţărăii din partid pentru a merge cu  „ne daţi (votul) sau nu vă dăm (creşteri ale pensiilor)” prin azilele de stat.

Bunicii pe care i-am uitat s-au prăfuit demult de amintirea unui nepot, de dorinţa arzătoare să vadă măcar acum chipul unui cunoscut care îl vizitează şi să-i asculte măcar pentru o clipă oful, măcar o clipă, măcar acum, măcar ei şi nu alţii. Dar acest chip dispare când pe uşă intră doar simpli politicieni (măcar de-ar fi simpli) cu sacoşele încărcate cu daruri.

De ce politicienii colindă doar în preajma marilor sărbători creştine şi niciodată în celelelalte zile ale anului? De ce îi colindă doar pe bunicii patriei şi nu pe copii din centrele de plasament?

Politicianul e interesat de vot şi tot ce face este să-şi cumpere voturi. Pentu că bătrânii sunt primii care spun prezent la alegeri, este mai uşor pentru politicieni să bătătorească drumul până la azil decât până la centrele de plasament, oricum drumul îi este cunoscut de anul trecut. Greşală fatală din punctul meu de vedere căci o campanie de acest gen trebuie să abiă continuitate şi să fie făcută cunoscută şi în alt mediu decât cel al purgatoiului unde bătrânii suferă o ultimă durere înainte de a le cunoaşte pe cele veşnice.

Aşa cum ziceam mai sus, politicienii sunt interesaţi de voturi, şi cum un bătrânel îi poate recompensa prezenţa cu un vot la alegeri, de ce să apeleze la copii care nu au mijloacele legislative de a le mulţumii în viitorul apropiat, iar când vor putea, el va fi dispărut demult din politic?

Posibilitatea de ai colinda pe copii, în speranţa că le vor recunoaşte la următoarele alegeri, este foarte mică pentru că, în general, durata de viaţă a unui politician este mică. Când vorbesc de durata lui de viaţă, mă refer cu precădere la vizibilitatea lui ca şi om politic, posibilitate de a rămâne mereu actual îi viaţa politică.

Advertisements

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: